Mângâietorul meu

"E un Dumnezeu plin de dragoste!Este un Dumnezeu al pacii!"

Am avut zile intregi in care am meditat la ce are Dumnezeu pregatit pentru mine.M-am intrebat de atatea ori care a fost scopul meu si care mai este.Una dintre acele zile le-am trait si astezi.Dupa rutina cu care eram deja obisnuita m-am pus in pat la o ora tarzie.Am visat ceva ce nu pot sa povestesc.Nu era nimic legat de o lume fantastica ,nici un cosmar care sa ma sperie.A fost un vis diferit.

**

M-am trezit cu o minte tulburata si parca tot corpul meu era intr-o neliniste continua.In sufletul meu parca era o batalie.Aveam intrebari de toate felurile:De ce nu am ajuns ?De ce a fost mai important sa ma prezint lumii altfel?Oare asta inseamna ca s-a terminat?

Panica era simtita pe deplin.Nu e fantastic .Simteam cum mintea si sufletul meu striga "Iarta-ma!" Nu-mi  amintesc cuvintele pe care le-am spus ulterior.Era doar o insiruire de "Iarta-ma pentru ceea ce am fost si sunt.Schimba TU ceva!"

**

Nu am mai rezistat asa ca m-am ridicat din pat.Am facut un dus lung ,momente care mi-au oferit iar ocazia sa cad pe ganduri.Parca am fugit de tot ceea ce se intamplase.Ma priveam in oglinda si parca nu vedeam nimic.

Mi-am amintit de promisiunea unei persoane.Stiam ca nu are nicio datorie fata de mine dar am incercat.

Am deschis laptopul si ...am gasit Nu stiu de ce am simtit nevoia sa citesc prima oara printre randuri.Eram grabita si sincer cautam un raspuns."E un Dumnezeu plin de dragoste!E un Dumnezeu al pacii!"Fizic vorbind inima mea parca nu a mai pulsat.Am citit si recitit postarea ta de zeci de ori si parca gaseam crampeie de raspunsuri pentru diferite intrebari pe care le aveam.Am plans.

**

Am cautat cu disperare Cartea si am deschis-o:"Strig catre Tine , caci ma asculti,Dumnezeule!Pleaca-Ti urechea spre mine ,asculta cuvantul meu!Arata-Ti bunatatea Ta cea minunata, Tu care scapi pe cei ce cauta adapost, si ii izbavesti de potrivnicii lor , prin dreapta Ta!Pazeste-ma ca lumina ochiului,ocroteste-ma la umbra aripilor Tale"Psalmul 17

Iti multumesc ca existi..

Ea,suflet fantomă

Nu mai am nici macar curaj sa scriu .Mi-e teama ca nu cumva fiecare cuvant pe care il voi scrie sa ma intoarca.

Ai inceput chiar sa dispari din gandurile mele , printre amintiri esti si tu dar cand iti rostesc in sinea mea numele , revin la normal.

Pare ca nu mai esti printre noi , insa stiu ca sufletul tau este tot aici.

Uneori am impresia ca ne asemanam mult , imi mai spune lumea despre tine si parca ma descrie.Multumesc pentru aceste cateva zile in care n-ai mai fost aici.

Sper ca esti bine.

Our love

"We fell in love, despite our differences and once we did something rare and beautiful was created.For me, love like that has only happened once , and that's why every minute we spent together has been seared in my memory.I'll never forget a single moment of it."

Început

20.

Fizic vorbind am ajuns la o varsta a maturitatii.Am depasit etapa copilariei , a adolescentei iar acum ma numesc..acum?acum nici nu stiu unde ma aflu.Nu mai sunt copilul care ajunge acasa de la scoala , nici adolescenta rebela care se confrunta cu problemele specifice.Ma aflu pe un drum pe care sunt singura.Sunt privita din spate de cei ramasi in urma si asteptata de cei dinaintea mea.Fiecare pas conteaza , fiecare vorba se poate rasfrange in mii de feluri , fiecare gest poate fi interpretat diferit.

Sunt singura si privesc un drum pe care nu-l cunosc.Nici macar nu stiu cat mai am pana la sfarsitul lui dar asta ma linisteste.

**

Recunosc , uneori mi-e teamă , nu pentru că mă simt incapabilă să merg cu fruntea sus ci pentru că uneori trebuie să privesc și in jos.Trebuie sa lupt pentru mine si pentru ceea ce imi doresc.Iar acum?Acum cand ar trebui sa fiu plina de putere , entuziasm , dorinta , ma simt parasita de orice har .Ma simt ca un copil pierdut de mama lui.

**

Mi-am propus ca in ultima zi de 19 ani sa las totul in urma , sa intru in 20 altfel , cu speranta , cu nedajdea ca oricat de greu ar fi trebuie sa-mi doresc.

Am fost atat de dezamagita dar si atat de implinita.

Am realizat ca fiecare secunda care a trecut asteptandu-te a meritat , iar fiecare dezamgire s-a echilibrat cu ceea ce traim acum.

*

Dezamagirea..a venit si ea.Nu stiu daca e normal sa simt asta , nici macar nu stiu daca intregul sentiment pe care il am il pot numi dezamagire .Uneori am impresia ca e regret.Vreau sa incep altfel , am inceput altfel.

Te rog sa ma ierti ca te-ai pierdut de inima ta , te rog sa ma ierti ca dragostea ta a ramas neimpartasita si pentru ca suferi.Nu-mi prezit regretele in fata ta pentru ca ma simt responsabila de ceea ce a fost intre voi sau pentru ceea ce simti ci pentru ca am tacut si te-am lasat sa te adancesti mai tare in drama , in suferinta.Iarta-ma ca nu am fost un om care ar fi putut sa te opreasca.Iti spun aici ca e prea tarziu pentru regret , pentru dragoste uitata , pentru dragoste renegata.Iubeste amintirea , clipa aceea si viseaza.

Sa visezi e gratis asa ca fa-o! Stii sa faci asta.Nu stiu daca ai venit ca sa te alimentezi dar stiu ca daca o vei mai face chiar si cu rautatea pe care o ai acum in sufletul tau mintea ta va retine fara sa vrei ceva mai bun decat ceea ce auzi in lumea asta , si poate ca in timp vei realiza si te vei plictisi sa te mai joci.

Acum..un lucru vreau sa-ti spun , am inceput altfel .