Am privit viața prin prisma rațiunii și apoi am privit cu sufletul.
Am uitat pentru ceva timp că era o carte despre tine .
O carte în care iubirea ce ți-o purtam și spun la trecut pentru că mă raportez la început ,trebuia să îți descrie frumosul.
Frumosul tau pe care mi l-ai dăruit deseori.
Frumosul tau pe care mi l-ai dăruit deseori.
Îți mulțumesc pentru aceasta.
Nu voi mai ține cont măcar pentru câteva clipe din zi,rânduri din capitol ,de frângerea inimilor noastre.
Mă întorc la declarația pe care aș fi vrut să o fac prin povestea pe care o văd în tine.
Nu îți voi mai spune de coșmarul antitezei noastre,despre lacrimi de iubire transformate în lacrimi de dor pentru iubire.Nu îți voi mai spune despre atingerea transformată în lipsă ci despre iubirea ca o încătușare ...o dulce încătușare.
Eu am puterea să iubesc o lume întreagă .Tu ești lumea mea.Pentru că atunci când nu ești vine singurătatea iar zâmbetul dispare.Nici soarele nu îl mai simt.Ești acolo însă doar atât.Nu mai pot aduna nimic din tine.
Îți amintesc perfecțiunea pe care am văzută prin ochii mei în tine.
Nu pot descrie niciodată frumosul pentru că e un legământ sacru al luminii cu sufletul.
Îți spun că sufletul tău acoperit de iubirea mea a fost lumină în pustiire.De aceea nu mă pot desprinde.Ești soare, ziua te voi vedea iar noaptea îmi vei lăsa pacea.
"În fiecare om sălăsluieşte un soare,
totul e să-l lăsăm să ardă."
Mereu superb. Dar doare...
RăspundețiȘtergereNu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă, o lacrimă, o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun.
RăspundețiȘtergere