Retrospectivă

An nou.

As vrea ca o data cu inceperea unui an nou sa fie uitat tot ce a fost in cel anterior.Poate ca vorbesc asa din prisma unor dezamagiri pe care le-a adus 2012.

*

Punandu-le una peste cealalta , au fost si bune si rele , dezamagiri dar si culmi inalte,frica si siguranta , dragoste sau prefer sa vorbesc despre iubire .Minciuni si adevaruri dureroasa ori ce m-au ridicat.Speranta si deznadejde.Solititudine.

**

Nu stiu cum o sa fie.Aud prognoze de tipul "2013- un an al sfarsiturilor" sau chiar "2013- an cu ghinion".Nu mai cred in lucrurile acestea.Cred in binecuvantare.

Mângâietorul meu

"E un Dumnezeu plin de dragoste!Este un Dumnezeu al pacii!"

Am avut zile intregi in care am meditat la ce are Dumnezeu pregatit pentru mine.M-am intrebat de atatea ori care a fost scopul meu si care mai este.Una dintre acele zile le-am trait si astezi.Dupa rutina cu care eram deja obisnuita m-am pus in pat la o ora tarzie.Am visat ceva ce nu pot sa povestesc.Nu era nimic legat de o lume fantastica ,nici un cosmar care sa ma sperie.A fost un vis diferit.

**

M-am trezit cu o minte tulburata si parca tot corpul meu era intr-o neliniste continua.In sufletul meu parca era o batalie.Aveam intrebari de toate felurile:De ce nu am ajuns ?De ce a fost mai important sa ma prezint lumii altfel?Oare asta inseamna ca s-a terminat?

Panica era simtita pe deplin.Nu e fantastic .Simteam cum mintea si sufletul meu striga "Iarta-ma!" Nu-mi  amintesc cuvintele pe care le-am spus ulterior.Era doar o insiruire de "Iarta-ma pentru ceea ce am fost si sunt.Schimba TU ceva!"

**

Nu am mai rezistat asa ca m-am ridicat din pat.Am facut un dus lung ,momente care mi-au oferit iar ocazia sa cad pe ganduri.Parca am fugit de tot ceea ce se intamplase.Ma priveam in oglinda si parca nu vedeam nimic.

Mi-am amintit de promisiunea unei persoane.Stiam ca nu are nicio datorie fata de mine dar am incercat.

Am deschis laptopul si ...am gasit Nu stiu de ce am simtit nevoia sa citesc prima oara printre randuri.Eram grabita si sincer cautam un raspuns."E un Dumnezeu plin de dragoste!E un Dumnezeu al pacii!"Fizic vorbind inima mea parca nu a mai pulsat.Am citit si recitit postarea ta de zeci de ori si parca gaseam crampeie de raspunsuri pentru diferite intrebari pe care le aveam.Am plans.

**

Am cautat cu disperare Cartea si am deschis-o:"Strig catre Tine , caci ma asculti,Dumnezeule!Pleaca-Ti urechea spre mine ,asculta cuvantul meu!Arata-Ti bunatatea Ta cea minunata, Tu care scapi pe cei ce cauta adapost, si ii izbavesti de potrivnicii lor , prin dreapta Ta!Pazeste-ma ca lumina ochiului,ocroteste-ma la umbra aripilor Tale"Psalmul 17

Iti multumesc ca existi..

Ea,suflet fantomă

Nu mai am nici macar curaj sa scriu .Mi-e teama ca nu cumva fiecare cuvant pe care il voi scrie sa ma intoarca.

Ai inceput chiar sa dispari din gandurile mele , printre amintiri esti si tu dar cand iti rostesc in sinea mea numele , revin la normal.

Pare ca nu mai esti printre noi , insa stiu ca sufletul tau este tot aici.

Uneori am impresia ca ne asemanam mult , imi mai spune lumea despre tine si parca ma descrie.Multumesc pentru aceste cateva zile in care n-ai mai fost aici.

Sper ca esti bine.

Our love

"We fell in love, despite our differences and once we did something rare and beautiful was created.For me, love like that has only happened once , and that's why every minute we spent together has been seared in my memory.I'll never forget a single moment of it."

Început

20.

Fizic vorbind am ajuns la o varsta a maturitatii.Am depasit etapa copilariei , a adolescentei iar acum ma numesc..acum?acum nici nu stiu unde ma aflu.Nu mai sunt copilul care ajunge acasa de la scoala , nici adolescenta rebela care se confrunta cu problemele specifice.Ma aflu pe un drum pe care sunt singura.Sunt privita din spate de cei ramasi in urma si asteptata de cei dinaintea mea.Fiecare pas conteaza , fiecare vorba se poate rasfrange in mii de feluri , fiecare gest poate fi interpretat diferit.

Sunt singura si privesc un drum pe care nu-l cunosc.Nici macar nu stiu cat mai am pana la sfarsitul lui dar asta ma linisteste.

**

Recunosc , uneori mi-e teamă , nu pentru că mă simt incapabilă să merg cu fruntea sus ci pentru că uneori trebuie să privesc și in jos.Trebuie sa lupt pentru mine si pentru ceea ce imi doresc.Iar acum?Acum cand ar trebui sa fiu plina de putere , entuziasm , dorinta , ma simt parasita de orice har .Ma simt ca un copil pierdut de mama lui.

**

Mi-am propus ca in ultima zi de 19 ani sa las totul in urma , sa intru in 20 altfel , cu speranta , cu nedajdea ca oricat de greu ar fi trebuie sa-mi doresc.

Am fost atat de dezamagita dar si atat de implinita.

Am realizat ca fiecare secunda care a trecut asteptandu-te a meritat , iar fiecare dezamgire s-a echilibrat cu ceea ce traim acum.

*

Dezamagirea..a venit si ea.Nu stiu daca e normal sa simt asta , nici macar nu stiu daca intregul sentiment pe care il am il pot numi dezamagire .Uneori am impresia ca e regret.Vreau sa incep altfel , am inceput altfel.

Te rog sa ma ierti ca te-ai pierdut de inima ta , te rog sa ma ierti ca dragostea ta a ramas neimpartasita si pentru ca suferi.Nu-mi prezit regretele in fata ta pentru ca ma simt responsabila de ceea ce a fost intre voi sau pentru ceea ce simti ci pentru ca am tacut si te-am lasat sa te adancesti mai tare in drama , in suferinta.Iarta-ma ca nu am fost un om care ar fi putut sa te opreasca.Iti spun aici ca e prea tarziu pentru regret , pentru dragoste uitata , pentru dragoste renegata.Iubeste amintirea , clipa aceea si viseaza.

Sa visezi e gratis asa ca fa-o! Stii sa faci asta.Nu stiu daca ai venit ca sa te alimentezi dar stiu ca daca o vei mai face chiar si cu rautatea pe care o ai acum in sufletul tau mintea ta va retine fara sa vrei ceva mai bun decat ceea ce auzi in lumea asta , si poate ca in timp vei realiza si te vei plictisi sa te mai joci.

Acum..un lucru vreau sa-ti spun , am inceput altfel .

"...tii minte, tot asa ploua cand ne-am sarutat prima data."

Întrebări

Iertare inseamna uitare.

Imi e greu sa trec peste tot ceea ce pentru tine uneori pare atat de neimportant.Stau si ma intreb daca am iertat vreodata ce a fost, daca nu cumva doar am uitat pret de cateva clipe iar apoi m-am intors de unde am plecat.

**

Ma intrebi de ce insist atat.Nu stiu sa-ti dau un raspuns.Uneori am impresia ca asa pot trece , alte ori cand te vad atat de indiferent fata ea tind sa ma gandesc ca de fapt nici nu ti-a pasat de iubirea ce ti-o purtam.

Mi-e greu sa iti explic in cuvinte asternute pe hartie cat de vulnerabila ma simt atunci cand ma privesti in ochi si pentru cateva secunde ma simt pierduta si atat de legata de tine.Ma simt pierduta de lumea asta si parca ma ingropi in fantasticul tau .

**

Unii spun " iert dar nu uit".Eu nu pot sa trec prin lumea asta asa , agatandu-ma mereu in prezentul meu de trecut.Nu stiu daca te-am iertat , daca am iertat .

Vreau sa uit.Acum le simt mai vii ca niciodata.

Uneori ,îmi amintesc și de tine.

Un nou drum

Binecuvantarea

Am ales un alt drum.Este unul nou pe care nu-l cunosc .Mi-a fost greu sa ma desprind de tot ceea ce inseamna "acasa" .Am plecat cum o tristete in inima pe care nu am putut-o ascunde pentru ca nu puteam avea un zambet pe fata.Nu m-am gandit ca asa trebuie sa pleci "in viata" .Nu m-am gandit niciodata la clipa reala in care voi spune "Voi ramaneti aici!".Mereu parca am privit cu entuziasm acele momente si in acel crampei de fantezie pe care l-am creat, am uitat sa experimentez si durerea despartirii.

A inceput absurd ca si cum as fi plecat in tabara .Mi-am pus bagajele care erau mai multe ca deobicei in masina si m-am dus in casa sa ne mai spunem cateva cuvinte.Am avut lacrimi pe obraz atunci cand am fost prinsa de maini de catre parintii mei si au rostit o rugaciune de multumire pentru ceea ce am fost si sunt pentru ei.Am vazut si lacrimi in ochii lor..Ne-am spus la sfarsit"ne vedem cu bine".

Inca am un nod in gat cand ma gandesc ca am lasat totul in urma mea si acum...acum sunt pe un drum necunoscut , singura , sunt privita cu grija pentru nu a cadea de tot. 

Mi-e dor.

"Giulia: Nu ti se pare trista viata, Mirona? Absurda?

Mirona: Trista? Da, Giulia. Absurda nu. Mi se pare ca asist la mai multe piese de teatru care se joaca în acelasi timp, ca decorurile se schimba deodata si încerc sa prind câte ceva din fiecare."

"Noaptea, mizeria era ştearsă de întuneric; afară- toată liniştea, tot albastrul, toată puzderia de stele. Printre ele căutam răspuns la neliniştea mea, la atâtea întrebări care mă chinuiau."Cella Serghi

Tu nu vei pleca.

"Trebuie sa existe un colt de lume în care viata e frumoasa. Fericirea trebuie sa existe. Sau poate e nevoie de un potop, de un cutremur, de niste mâini uriase care sa zgâltâie globul, si totul sa înceapa din nou..."

Cella Serghi

Ma doare cumplit .Urasc acea foaie alba in care din cateva litere si cifre iti poti vedea oarecum viitorul.

Nu-mi poti intelege zbuciumul pe care l-am avut atunci cand am privit-o si dintr-o data firul care ma tinea rationala , in picioare,s-a taiat.Am vazut diagnosticul si am simtit ca a reusit.A reusit sa ma atinga acolo ,unde simteam o insuportabila durere.Acolo unde nu mi-am imaginat vreodata ca vom ajunge.Acolo unde doar intr-un vis urat am mai trait senzatii.

Nu  te va lua nimic.Ma crezi ?

Fiecare obstacol incearca rabdarea..Tu esti al meu.

Plang.Stii de ce ? Pentru ca iti pot spune totul , iti pot demonstra totul ca sa te simti in siguranta.Dar nu-ti pot lua gandurile seara cand te pui in pat.Ma pot alinta asa cum iti place tie si iti pot darui totul .TOTUL.

Vreau sa nu ti fie frica.Da?"Când esti aici cu mine nu mai mi-e teama de nimic; nici chiar de moarte. Când nu esti mi-e frica..."

Ti-am promis.Nu vreau sa-mi fie frica.

Though None Go with Me

Ti-am spus pentru prima oara ca ma bucur ca te-am ales.Da.Te-am ales si poate mi-a fost greu la inceput pentru ca nu te cunosteam.Numele tau avea o rezonanta vibranta in mintea mea , parca imi era greu si sa-l pronunt iar apoi sa-l leg de al meu.

Te-am ales si dupa un an 3 saptamani si 5 zile imi doresc sa-mi traiesc restul vietii cu tine.Stiu ca suna ironic si poate ca gandesti ca am afirmat asta doar pt ca ne confruntam cu viata  intr-un mod prea molestant , dureros , frustrant dar nu .Te vreau pe tine.Tu imi oferi tot ceea ce eu visez, tu imi cunosti slabiciunile chiar si cele mai personale trairi.Te vreau pe tine langa mine o viata pentru ca te privesc si simt cum sunt inundata de imagini din viitor in care nu pot modela un alt chip decat al tau.

Am depasit de mult timp starea aceea in care sunt " indragostita" , simt iubire si visez.Visez la acea casuta alba , la acea sufragerie in care te asteptam si iti sarim in brate , la acel sarut de dimineata , la zambetul dinainte de a deschide usa si a pleca.

Te iubesc nu pentru ceea ce visez , iubesc sentimentele , trairile pe care le am pentru tine.Te iubesc si ma iubesti.Te iubesc pentru ca stiu ca ai nevoie de mine si am nevoie de tine , pentru ca traim diferit dar aveam o intensitate comuna:simtitm grija unul fata de celalalt , interes , respect , dorinta de a vedea implinire , iubire.

"Poate că numai muzica poate exprima la altitudinile ei, poate că numai legănările de valuri, zborurile printre aştrii, apropierea de soare pot reda ceea ce simt eu lângă tine."

Carte

Au fost.Imi place sa-mi creez in globul meu, imaginea unor oameni care nu se bucura pt raul meu dar ma intorc la fiinta rationala si realizez ca rautatea unora a atins culmi inumane si au simtit bucurie atunci cand m-am desprins de zona mea de confort.

Unii m-au invinuit, altii au spus " asa a fost sa fie!priveste inainte!" dar am revenit la conditia mea , m-am privit si pe langa dezamagire , durere, ranchiuna, frustrare , am definit forme sure de implinire, fericire .Am aruncat un zambet si ma simteam prost.

Nu puteam vedea nimic definit in fata mea si parca pana atunci traisem intr-o nebunie.Nu atinsesem nimic , nici macar nu experientasem ceva care m-ar fi putut duce pana acolo.Eram sigura ca asa urma sa fie.Iar acum pentru prima data imi afirm gandul ca nimic n-a fost asa cum mi-am dorit, nici macar cum mi-am imaginat.

Azi s-a jucat ultima carte, nici macar acum nu stiu rezultatul ,in schimb privesc inapoi si  imi dau seama ca a fost mai bine asa, ca n-am depasit ceea ce mi-am dorit atat de mult sa dispara din viata mea.E un labirint in care ma adancesc si sunt constienta ca nu am cum sa mai ies.Si da , m-am razgandit. N-am sa inchei o carte punand punct unde vreau  iar pe urmatoarea pagina sa incep o alta .Voi da sansa cartii si ii voi scrie un alt capitol, unul poate mai reusit sau nu.Macar am incercat.E o carte de familie , de durere,tradare,minciuna, adolescenta,dezamagire, decadere, iubire.Acum ce urmeaza?

"Daca m-am razgândit în ultima clipa, e ca asa a fost sa fie, ca altfel nu s-a putut, ca nu ma pot desprinde de pânza de paianjen."

Cerul este al nostru, el ne-a unit..

"În care anume clipă m-am îndrăgostit de el nu voi şti niciodată. Dragostea mea pentru el s-a născut, poate, din nevoia mea de a iubi."

Te-am cunoscut anul trecut si de fapt te stiam de o viata.Era altceva .Erai doar un strain ce statea ori pe randul din fata mea ori pe cel din spate.Nu mi aratai nimic niciodata .Nicio privire ci poate un salut politicos cateodata.Te prezentai dur si lipsit de interes fata de ce aveam noi in comun.

Ai uitat complet de vara aceea in care m-ai intrebat pe care sa o alegi , sau acea seara in care am urcat pana la cel mai apropiat punct de unde puteai vedea toata tabara si am vorbit...

N-am stat mult dar a fost de-ajuns cat sa-mi ramana intiparit in minte tricoul tau alb si largut precum si parul ciufulit.

Nu te vedeam sofisticat sau interesant, doar imi placea prezenta ta.Stilurile erau chiar diametral opuse iar parerile tale despre mine nu erau chiar favorabile.Eram poate doar o cunostinta pe care nevrand o aveai si trebuia sa o respecti.

Cred ca nu ai observat niciodata cat de atent te priveam cand eram in tren , cand mergeam spre casa.Stiam ca urma sa nu mai vorbim mult timp.Asa a si fost.Au trecut 3 ani in care nu imi amintesc sa-ti fi mai spus ceva.Te-am felicitat pentru rezultatele frumoase si din nou ne-am privit cu instrainare.

A venit momentul in care trebuia sa accept ca pe o obligatie faptul ca urmatoarele 3 zile trebuia sa le petrecem impreuna.Nu doar noi doi, erau si ceilalti.Ai aruncat o privire si un salut rece:"Buna!" si am raspuns in aceasi maniera.

Aveam in mare tot ce-mi doream ,ai aparut tu si ai dat startul unui meci in mintea mea.Ai inceput sa ma privesti si parca si ochii mei erau mai atenti la tine.Ai inceput sa-mi vorbesti  iar vocea mea a prins forma pentru tine.Am privit amandoi sus.Era mare , era unic.De atunci nu a mai fost niciodata asa cerul.A fost primul care ne-a legat.Si a facut-o intr-un mod profund.Pt ca ai plecat si totusi amandoi am continuat sa facem asta.Si ai facut-o pentru ca iti era dor , nu de acel cer , ci de acel "noi".

Te-ai intors iar azi ,simt fericire.

Iubesc acel "noi" care l-a format cerul , te iubesc pe tine , dorinta pe care am refuzat sa ti-o spun atunci cand am vazut prima stea cazatoare.

"Nu te mai las sa pleci,[ ...] ramâi aici, ramâi... Uite cerul, soarele, palmierii, totul e al nostru si ne apartine, fiindca suntem tineri, tineri, tineri..."

Iubirea ta

"Caci eu iubesc si flori, si ochi, si buze, si morminte."Lucian Blaga

Asculta.

Mereu incepi prin a ma privi, apoi imi zambesti.Imi vorbesti si fiecare vibratie ma infioara.Ma alinti cu privirea .Ma iei de mana, ma protejezi.Ma iubesti.Te iubesc..