Jurnal partea a XIX-a.Acolo unde domnește iubirea și imposibilul poate fi atins.

Am privit viața prin prisma rațiunii și apoi am privit cu sufletul.

Am uitat pentru ceva timp că era o carte despre tine .

O carte în care iubirea ce ți-o purtam și spun la trecut pentru că mă raportez la început ,trebuia să îți descrie frumosul.
Frumosul tau pe care mi l-ai dăruit deseori.

Îți mulțumesc pentru aceasta.

Nu voi mai ține cont măcar pentru câteva clipe din zi,rânduri din capitol ,de frângerea inimilor noastre.

Mă întorc la declarația pe care aș fi vrut să o fac prin povestea pe care o văd în tine.

Nu îți voi mai spune de coșmarul antitezei noastre,despre lacrimi de iubire transformate în lacrimi de dor pentru iubire.Nu îți voi mai spune despre atingerea transformată în lipsă ci despre iubirea ca o încătușare ...o dulce încătușare.

Eu am puterea să iubesc o lume întreagă .Tu ești lumea mea.Pentru că atunci când nu ești vine singurătatea iar zâmbetul dispare.Nici soarele nu îl mai simt.Ești acolo însă doar atât.Nu mai pot aduna nimic din tine.

Îți amintesc perfecțiunea pe care am văzută prin ochii mei în tine.

Nu pot descrie niciodată frumosul pentru că e un legământ sacru al luminii cu sufletul.

Îți spun că sufletul tău acoperit de iubirea mea a fost lumină în pustiire.De aceea nu mă pot desprinde.Ești soare, ziua te voi vedea iar noaptea îmi vei lăsa pacea.

 "În fiecare om sălăsluieşte un soare,

 totul e să-l lăsăm să ardă."

Te-am lăsat să pleci iubindu-te

Ai plecat și nu te-ai uitat în urma ta.M-ai lăsat într-o agonie , cu întrebări ale căror răspunsuri nu pot să le mai dau.N-am știu niciodată să îți explic iubirea...Cel puțin iubirea mea...Acum parcă e moarte în jurul meu ...
Nu te mai simt în niciun loc.Am rămas doar cu regretul promisiunilor tale...
Nu îmi mai amintesc sărutul nici ultimul "te iubesc"...
Te-am lăsat să pleci iubindu-te.Acum ce mi-a mai rămas?
Numai ochii închiși ascunși de lume mai găsesc liniștea.Soarele îmi amintește al tău zâmbet...Noaptea , lumina ochilor tăi.Numai somnul îmi mai e prieten.
Ieri și azi și maine...Am invățat să accept al nostru "rămas bun"Să văd că ești pe un al drum...

Uneori, e nevoie să ne mai frângem și inimile

Îmi doresc să reușesc ca prin fiecare suflu să pot arunca parte din cuvintele care îmi mănâncă ființa.
E o cruzime să te joci cu inima unei femei,cu inima mea.
Trebuie să ajungi la un moment dat să te împaci cu tot ce ţi-a fost dat.Să accept că trecutul este o hrană a prezentului.
Am fost înşelată, judecată, tatuată, dar sunt în picioare şi nu mă dau bătută.
Dumnezeu nu-ţi trânteşte niciodată o uşă în nas fără să-ţi deschidă o fereastră.
Caut fereastră , accept și aleg să văd în ea soluția, însă nu batjocorii sufletul meu.
Nu mai folosi corpul sau emoţiile altcuiva pe post de substitut al propriilor tale dorinţe neîmplinite.
Rezolvă-ţi acum problemele, pentru că altfel vei avea de înfruntat consecinţele lor mai târziu, când vei strica din nou totul.
Nu trebuie niciodată să îți dai îngăduinţa s-o tot repeţi.Trebuie să te mobilizezi să rămâi puternic.

E mai bine să-ţi urmezi propriul destin imperfect decât să trăieşti o imitaţie perfectă a vieţii altcuiva.

Tu trebuie să înveţi cum să-ţi alegi gândurile, la fel cum îţi alegi hainele cu care te îmbraci în fiecare zi... 

Dacă vrei aşa de tare să-ţi controlezi viaţa, lucrează asupra minţii tale.

Te-am ales și te-am văzut perfect în toate.Nu am așteptat vreo schimbare din partea ta pentru iubirea ce ți-o port.

Aleg mereu să-mi frâng inima și să raționez în iubire cum faci tu.

Urăsc războiul ăsta.Nu-l aleg și totuși trebuie să fiu zilnic pregătită în prima linie.

Când se va termina totul?

Inimă schimonosită

Îți scriu ca să nu uit că te-am iubit...

Am folosit trecutul , da , însa o fac și acum .Îți scriu pentru acea zi în care am să te privesc și am să știu că ești al meu .
Nu mă refer la ziua în care toată încrederea din lume o voi avea impachetată în sufletul meu pentru tine , nici la aceea în care ai să te abandonezi mie.
Am avut mult timp o inimă bolnava , schimonosita .O inimă cu cicatrici ale trecutului prea greu.
O inimă care suspină în fiecare lună octombrie .Poate că mă judeci in necunoștință , nu îmi spune că așa a trebuit să fie , că totul a fost așa cu un scop .
Am vorbit undeva în istoric despre marile răni care nu dor la început.Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.
Inima mea lăcrimează la fiecare 13 , la fiecare lună plină , la fiecare Te iubesc .Am invățat să am o inima egoistă.Și îmi pare rău ...
Iartă-mă !Știu că poate nu voi avea niciodată un argument care să motiveze faptul că te-am dorit făcând o boală din asta.
Am vrut ca eu să fiu aceea care îți fură primul sărut , prima îmbrățișare.
Dar acum e prea târziu...Rămân doar cu gândul împotriva timpului care ori nu te-a adus mai devreme ori nu a știut să te păstreze pentru mine.
           E o revoltă a sufletului.
La început am părut nepăsătoare , apoi am negat totul .Am ajuns să urăsc trecutul iar azi ...Nu știu care este leacul unei inimi bolnave de tristețe , de dezamăgire.
Azi plâng și îți spun că mi-e greu sa învăț să accept zilnic.Închid bine ușa camerelor cu amintiri.Intenționat încerc sa pierd cheile , să rămână acolo.
Mă întorc și sufletul îmi șoptește certitudinea că niciodata nu mă voi putea desprinde de el , trecutul.
Că viața din mine cere ca zilele din trecut să nu moară.În goana aceasta nebună dintre trecut și timpul ce o să vină, aducând poate soluțiile mult așteptate , am uitat să trăiesc acest timp , ce reprezintă prezentul .

Pentru mine viitorul nu se definește fără trecut.

Ah! E boala ce strigă și-mi intră in sânge.

În ciuda revoltei trăiesc prezentul alături de tine.Dar tu ? Ce îmi conferă siguranța faptului că nu te îneci in mlaștini cu nuferi ?

Mă desprind de tot și privesc frumosul.

 Tu...

Încerc să te învinovățesc în fața sufletului.Știe că am dreptate.Dar alege zilnic să te iubească...

Acum ?Acum invăț mintea să te ierte.

Îi amintesc că te iubește.

''Şi când iubeşti înveţi să ierţi 

şi-atunci când ierţi nimic nu pierzi.''

Jurnal partea a XV-a

 

Tablou pictat in parti

Fiind privata de cel care in multe zile imi mananca toata ziua , ma opresc si ii dedic sufletului meu timpul.

Trec prin amintiri si parca imi culeg cate un zambet de pe buze.

Frumoase timpuri suspina inima mea …printre ganduri mai gasesc si greseli.

Vreau sa ma dedic lui , sufletului.        

Este important sa nu uiti de el , sa te aduni si sa ii oferi in ciuda argumentelor tale totul .

Imi bucur constiinta si ii ordon sa nu simta mereu pentru ca asa mi-e mai usor sa-l protejez.

Il mangai prin zambete , darnicie , arta, iubire.

Poate suna ironic dar iubitule , exista o arta a sufletului tau .

Iti compar azi iubirea cu o arta pentru ca doar asa o pot vedea ceilalti.

Putini stiu de capodopera lui Vasile Neagu , “Libertate”.Da , sta atarnata ,acoperita de praf intr-un atelier care iti taie rasuflarea.

Maini deja zbarcite de anii frumosi dar grei ai vietii au dat conturului unui glas care a putut striga “libertate”!

Stiu ca sunt multe alte picturi care la nivel mondial sunt apreciate .Acesta este doar un crampei din frumosul mainilor prea  batrane.

Dorinta!Mainile tale picteaza tabloul iubirii ce mi-o porti .Tu esti pictorul.Si iti multumesc!

Nu stau niciodata prafuita si nici intr-o camera intunecoasa.

Ma tii in lumina ochilor tai.Respir usurata.Sunt fericita.

Jurnal partea a XIV-a

A trecut ceva timp.

Poate ca am invatat tot ceea ce am spus inainte insa tot atat de pierduta ma simt atunci cand gadurile ma robesc.

Inspir.

*

Parca am un deja-vu .Acum 2 ani intr-un context diferit plecam croindu-mi un drum care in opinia mea de atunci trebuia sa fie exceptional fata de ceea ce traisem  .Insa m-am lovit de realitate si am vazut ca drumul meu n-are nici macar piatra cubica , pentru ce sa ma mai gandesc la asfalt.

Un drum din pietris aruncat pe alocuri si mult praf .

Acum imi dau seama care a fost rolul prafului care daca ii permit sufletului meu un moment de sinceritate il detestam .

Am trecut uneori cu viteza , el s-a ridicat si a lasat parca ceata in urma mea.M-a vindecat de multe rani pentru ca nu le-am mai putut vedea .

Azi sunt intr-o intersectie relativ importanta .Trebuie sa ma orientez din nou .

Multumitoare sunt Aceluia care m-a invatat ca nimic nu trebuie facut doar prin filtrul gandirii.

M-a invatat sa merg inainte cand spune El si sa ma opresc tot atunci .Doar asa sunt biruitoare .M-a invatat sa accept ca atunci cand aleg stanga sau dreapta in locul directiei Lui , sunt doar condusa de ceea ce vreau eu , nu ceea ce este mai bun pentru mine.

Ma leg de cat mai multe aspecte din viata mea pentru ca au fost destul de multe schimbari pe care El

Le-a adus.

Expira!

**

Ma intorc din nou la iubire pentru ca imi defineste viata.

Vreau sa marturisesc ca pana de curand am fost in stare sa aduc toate argumentele in fata lumii pentru a confirma faptul ca eu stiu ce inseamna a iubi .

Dragule , habar nu aveam.

Abia acum am inteles ce inseamna iubirea vazuta prin prisma Lui .

Cu riscul ca ai mai primit cateva scrisori , iti spun:

   "  Iubitule ,

          Te rog sa ma ierti pentru ca am pierdut atat de mult timp in care nu te-am iubit asa cum a vrut Acela.Iarta-ma ca in ciudat faptului ca El mi-a spus ca tu esti pentru mine , m-am lasat condusa de firescul meu si poate te-am daramat.

         Vreau sa iti spun ca azi te iubesc cu o iubire pe care abia acum o invat .

O iubire care hraneste , simte , plange , rade , o iubire diferita de ceea ce am simtit noi .Stiu ca am renuntat atat de mult , stiu ca ai renuntat atat de mult si de atatea ori ne-am dezamagit reciproc.

Iubitule ,

Am invatat sa iti iubesc dorul si iubirea pe care o ai pentru mine.Lasa-ma sa te fac sa zambesti zicandu-ti ca iti promit ca am dreptate atunci cand iti spun ca fiecare zi ne este promisa noua ."

Pentru ceva vreme am definit cu totul altfel iubirea insa astazi , puteti sa radeti dar a iubi inseamna a invata.

Este in natura noastra sa fim diferiti .

Vezi tot felul de certificate care sustin ca iubirea e atunci cand unul se completeaza pe celalalt.Unul este timid, celalalt sufletul petrecerii .

Prostii .

Cei care traiesc iubirea adevarata sunt aceia care au ajuns in momentul in care au acceptat faptul ca trebuie sa invete .

Inveti sa taci , sa razi , sa plangi , sa accepti , sa alegi , sa lupti , sa speri , sa iti doresti .

Nimeni nu a stiut ca va sfarsi cu persoana aleasa.A invatat sa isi doreasca asta iar apoi sa lupte.

Imi permit sa spun :Consuma-te pentru iubire.

Strangi la nesfarsit si mori neimplinit.Consuma-te prin iubirea de El , iubirea de oameni .

Incearca sa traiesti intr-o zi pentru El si vezi cum toata energia si iubirea din lume nu iti ajung.

Pentru ca vine momentul acela in care te simti epuizat si trece o pasare deasupra ta si inevitabilul se intampla .N-ai sa mai iubesti pasarea pe care El a creat-o .Ai sa uiti ca ea te-a invatat ce inseamna sa zbori .

Consuma-ti iubirea in fiecare zi! 

Crede-ma , nu se epuizeaza niciodata .

"Am invatat sa iubesc ,ca sa fiu iubit"

Jurnal partea a XIII-a

Jurnal partea a XII-a .Un an de promisiuni.

Poate ca am avut asteptari prea mari si poate ca abia acum incep sa te cunosc.

Crezand ca tu de fapt asa esti m-am amagit cand de fapt iti insuseai doar lucruri care imi placeau.

Si ce trist este sa realizezi atat de tarziu ca un om nu a fost niciodata asa cum l-ai crezut.

Iti amintesc ca acum exact un an intr-un loc pustiu si lipsit de romantism m-ai strans in brate si mi te-ai promis pentru vesnicie.

A fost ca in basme cand printesa din mine a crezut ca visul ei in care purta o rochie alba ,flori mari in par , pantofi de cristal , prindea viata.

Acum opreste-te o secunda .

Atat.

Ajunge.

Priveste in prezent...Rochia e prafuita iar florile sunt ofilite.

*

Te-ai amestecat cu lumea si ai uitat de mine.

Visul tau s-a pierdut de tine pentru ca asa ai ales dar eu ? Nici de visul meu nu ti-a mai pasat.

Ai avut timp pentru toate.

Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta – murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca.

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul … depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

altoras-ar putea sa nu le pase.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata

ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

dupa , insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

ci cu ceea ce poti tu sa faci.

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.

Am invatat ca oricum ai taia

orice lucru are doua fete.

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde,

s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp

dupa ce ai spus ca nu mai poti.

Am invatat ca EROI  sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie

indiferent de consecinte.

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am dreptul sa fiu suparat

dar nu am dreptul sa fiu si rau.

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

oricum te va rani din cand in cand,

iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea

dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

si nu faptele sale.

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

si pot vedea ceva total diferit.

Am invatat ca indiferent de consecinte

cei care sunt cinstiti  cu ei insisi ajung mai departe in viata.

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

de catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,

cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul,

ca si vorbitul,

poate linisti durerile sufletesti.

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

iti sunt luati prea repede …

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit.

**

Sper ca intr-o zi sa iti amintesti ca ai lasat in mine mult prea multe .

Uneori deschid ochii si ma gandesc ca as fi gata oricand sa iti ascult iubirea.As vrea parca sa fie negru pe alb pentru ca atunci cand uiti cine sunt , sa te recitesti .

***

Am invatat sa te iubesc dar tu ? 

Cand te vei rezerva doar pentru mine?

Jurnal partea a XI-a

Jurnal partea a XI-a

Poate ca voi mai scrie mult timp despre tine sau poate aici se termina totul.

Am plecat pentru ca era prea multa durere.

Tot ceea ce asteptam din partea lumii ,mi-ai oferit tu la ultima noastra intalnire.

Nici  nu m-ai lasat cu un ramas bun demn macar de

 clipele frumoase .

Am crezut in despartirea dintre noi si lume ,inconjurati de ceea ce suntem 
sau nu stiu cum sa iti spun...

eram noi.

Un adio in care plecam impreuna cu satisfactia si bucuria in suflet ca am reusit ...

ca am fost unici .

Dar a fost mult prea devreme iar acum mult prea tarziu.

Nu ai mai lasat nimic in mine care sa fie rezervat doar pentru mine.

Ai stapanit tot iar acum nu mai am nimic pentru ca totul erai tu.

Cum sa pasesc acum intr-o lume pe care am cunoscut-o doar cu tine?

Cum o sa mai simt vreodata din nou ceea ce am avut cu tine ?

Si poate acum ma conduce doar furia si suferinta insa simt ca 

nu as vrea nimic altceva  si ca ceea ce as considera infinitul ar fi doar prin tine.

Incerc sa capat sens si sa inteleg viata asa , fara tine.

Am plecat si in naivitatea mea am crezut ca vei lupta acum pentru mine daca tot inainte nu ai facut-o.

Oare am avut ultimul nostru sarut? 

Oare mainile noastre s-au strans pentru ultima oara?

Oare a fost ultima data cand am urmarit lumina din ochii tai ?

Niciun raspuns...

Ma intreb care a fost cea mai frumoasa zi a noastra.

Si imi vin multe momente in care ne-am facut promisiuni , ne-am privit , lucruri ce ar forma un tablou perfect.

Pentru orice om care ar citi asta acum ar spune ca e o prostie.

Te-am intrebat odata de ce iti lasi barba stiind foarte bine ca nu iti place , tu fiind unul dintre cei mai atenti barbati pe care ii cunosc cu privire la genul acesta de lucruri.Atunci mi-ai raspuns spunandu-mi ca ai facut-o mereu pentru ca stiai ca mie imi place.

Cat de naiva am fost vazand in asta atat de mult romantism.

Acum nu mai are niciun sens.

Iti spun ca inca refuz sa cred ca te voi mai vedea doar peste ani , ca vei avea familia ta si ca tot ceea ce am visat noi s-a rezumat doar la atat.

Am vrut sa fie o carte pentru tine.

O carte pe care o voi lasa copiilor nostri in care sa citeasca cat de mult te-am iubit.

Stiu ca poate nu va citi nimeni ceea ce am scris aici.Dar pentru mine 

acesta a fost ultimul capitol al iubirii in doi .

Acum voi ramane doar eu si iubirea.

"Niciodata nu va sti omul asta cat rau mi-a făcut. 

Am ramas cu un dor... 

cum sa-ti explic?... 

nelinistea mea..."

Jurnal partea a X-a (Sa fim buni, sa fim tineri, sa fim adevarati!)

Stii cum e ?

Trebuie sa te bucuri si sa simti adierea vantului, stropii de ploaie  intr-o zi mult prea calduroasa .

Trebuie sa inveti sa privesti si zambetele oamenilor si sa nu vezi doar durerea lor.

Cred ca asa e si in dragoste.

Ma opresc pentru ceva timp.

Ma simt de parca nu as respira si tot ceea ce sunt s-ar concentra asupra ta.

Nu vreau sa uit niciodata sa te privesc in detaliu.

Imi place sa numar clipitul ploapelor tale ,

 sa privesc luminile ce se reflecta in ochii tai .

Imi place sa te privesc atunci cand nu realizezi ca o fac pentru ca atunci mereu te vad de fapt cum esti .

Si fiecare gest de reusita sau declin il surprind in adevaratul sens.

Cum poti descrie clipa aceea in care regasesti emotiile primului sarut chiar si dupa atat de mult timp?

Cand tot mana aceluia iti ofera protectie ,

 cand tot in acele brate te simti ocrotit?

Poate ca nimeni nu ar putea sa se opreasca pentru o eternitate pentru a simti continuu astfel.

Poate ca e bine sa inveti acum ca uneori cel mai bine este sa te opresti din a alerga pentru a forma un castel din caramizi si nu iluzii.Poate ca fiecare din noi ar trebui ca la sfarsitul zilei sa aiba in minte si suflet doar aceste clipe in care

a zambit, a iubit , a simtit.

Uneori poate ca a te opri inseamna sa urci pe o scara a reusitei si nu o coborare vertiginoasa spre abisurile lumii.

„Iubirea, nebunia fiziologiei, nu se poate spune, totală, decât prin muzică,

 fiindcă durerea se exprimă prin ţipete,

 şi muzica e ţipătul perfecţionat.”

Jurnal partea a IX-a

Jurnal partea a IX-a

"Râsul nostru se rostogolea împreuna; parca alergam cu aceiasi pasi, parca saream pe aceleasi pietre, pe drum de munte" 

*

Este inca o zi de sarbatoare.

Pana acum nu m-am oprit niciodata intr-o astfel de zi, sa cercetez fiecare clipa a noastra , sa privesc drumul pasit de noi.

Nu vreau sa scriu din nou despre dimensiunea iubirii mele pentru tine pentru ca azi imi doresc sa-mi amintesc faptul ca ai fost ales de Acela pentru mine.Si ce bucurie mai mare poti avea atunci cand privesti spre acela pe care ti-l doresti toata viata si el coincide cu  Voia Aceluia de sus.

E acea siguranta a sufletului.E acel cadou pe care ti-l doreai cel mai mult si il primesti chiar daca nu il meriti.Cum pot sa aleg cuvinte potrivite pentru a multumi ca te-a lasat langa mine si ca are un scop .Te anunt ca eu cred cu desavarsire ca esti acela care pe acest pamant are responsabilitatea de a ma mangaia , sprijini , iubi , lauda, certa .Ai grija de mine, de sufletul meu si neconditionat vei fi rasplatit prin mine.

Cred ca acum suntem pe acel drum si ca privim spre ceea ce El are pregatit pentru noi.

Am stiut mereu ca lucrurile intre noi nu sunt intamplatoare si in greseala mea te-am iubit de multe ori doar in firea lumii insa acum...simt princiarul plan care defineste iubirea noastra.

**

In marea nenorocire a lumii, noi suntem fericiti.

"Ma aflam pe marile înaltimi, 

pe piscurile celor putini, îndragostita..."

Junal partea a VIII-a

Jurnal partea a VII-a

“Întoarce-te mereu în centrul inimii tale, acolo sigur vei găsi, de fiecare dată, pacea“.

Prostii.Incep sa regret ca uneori mai cred si cuvintele unor oameni.

Daca ma gandesc bine nu gasesc cuvinte potrivite pentru a descrie actul in sine de minciuna.Cum definesti o persoana care profita de increderea pe care o ai  iar ea te construieste din falsuri.

M-am intors in centrul inimii mele pentru a mai cauta firmituri de adevar in toate minciunile tale.Si gasesc

 doar consum , consum , consum.

Un om ,un consumator .Nu stiu daca intelegi .
Mi-ai vorbit candva de un rezervor afectiv.
Ai golit rezervorul prea multor oameni prin decaderile tale .

Ai sters inocenta iubirii.

Am gasit mirajul dupa care am alergat, un castelul fermecat pe care l-am cautat.
Era din carti de joc...

Un fals.

Am crezut ca e frumosul acela pur cand de fapt tot ce trebuia sa vad in tine era un profesor al vietii.
Aceasta este lectia ta :
m-ai invatat sa ma insel pe mine cu mine.

Promisiuni de nisip, atat ai construit.

Junal partea a VI-a

"Era în mine o chinuitoare nevoie de orizont nou, curat, de o înţelegere 
limpede a lucrurilor."

Am ales un nou drum , in care pe alocuri esti si tu.Minciuna.Mereu esti si tu .

Dar m-am ambalat atat de frumos in ceea ce poate toti doresc sa vada in mine.Un om rational , optimist si dornic de a lupta pentru tot ceea ce rezerva viata.

Uite ce e : nu exista verticalitate in lipsa ta.Daca acum ceva timp tu defineai iluzia mea , astazi nici macar atat nu mai am .

Vorbesc de tine , iubitul sufletului meu .Ma intreb ce spirit hilar poate ascunde fiinta mea , cum vorbesc despre iubire intr-un mod poetic , cum cred cu desavarsire in romantism , in iubiri unice si totusi tai toate trairile noastre prin durere , pacat , minciuna .

Iti permit sa iti spun ca in ciuda iubirii  tale sunt greseli pe care nu le poti repera iar tu nu stiu de ce dar intr-un mod ironic parca esti definit de ele.

Ma intrebi de ce nu ma intorc , de ce nu uit sau macar de ce nu incerc.

Nu pot continua un inexistent.Revolta.Esti totul.

Aleg sa resimt dorul pentru ca numai el poate masura intensitatea si adancimea dragostei.

Mi-e dor de tot .Nici nu stii ce greu este sa redai culorile , vibratiile aerului , sunetul unei clipe doar a pentru a simti iar implinire.

Unde am gresit?Am ajuns sa traiesc prin dragostea ta de om iar atunci cand ai disparut , se pare ca ai lasat in jurul tau doar moartea.

M-am restras .Sunt singura si astept sa te simt din nou .

Deocamdata nu iubesc...decat iubirea.

"Nu, n-am nevoie de scuze. 

Mi-era dor de iubire... 

Un dor vechi şi cumplit."

Jurnal partea a V-a

Jurnal partea a IV-a

Jurnal partea a III-a

Jurnal partea a II-a

Jurnal partea I