Inimă schimonosită

Îți scriu ca să nu uit că te-am iubit...

Am folosit trecutul , da , însa o fac și acum .Îți scriu pentru acea zi în care am să te privesc și am să știu că ești al meu .
Nu mă refer la ziua în care toată încrederea din lume o voi avea impachetată în sufletul meu pentru tine , nici la aceea în care ai să te abandonezi mie.
Am avut mult timp o inimă bolnava , schimonosita .O inimă cu cicatrici ale trecutului prea greu.
O inimă care suspină în fiecare lună octombrie .Poate că mă judeci in necunoștință , nu îmi spune că așa a trebuit să fie , că totul a fost așa cu un scop .
Am vorbit undeva în istoric despre marile răni care nu dor la început.Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.
Inima mea lăcrimează la fiecare 13 , la fiecare lună plină , la fiecare Te iubesc .Am invățat să am o inima egoistă.Și îmi pare rău ...
Iartă-mă !Știu că poate nu voi avea niciodată un argument care să motiveze faptul că te-am dorit făcând o boală din asta.
Am vrut ca eu să fiu aceea care îți fură primul sărut , prima îmbrățișare.
Dar acum e prea târziu...Rămân doar cu gândul împotriva timpului care ori nu te-a adus mai devreme ori nu a știut să te păstreze pentru mine.
           E o revoltă a sufletului.
La început am părut nepăsătoare , apoi am negat totul .Am ajuns să urăsc trecutul iar azi ...Nu știu care este leacul unei inimi bolnave de tristețe , de dezamăgire.
Azi plâng și îți spun că mi-e greu sa învăț să accept zilnic.Închid bine ușa camerelor cu amintiri.Intenționat încerc sa pierd cheile , să rămână acolo.
Mă întorc și sufletul îmi șoptește certitudinea că niciodata nu mă voi putea desprinde de el , trecutul.
Că viața din mine cere ca zilele din trecut să nu moară.În goana aceasta nebună dintre trecut și timpul ce o să vină, aducând poate soluțiile mult așteptate , am uitat să trăiesc acest timp , ce reprezintă prezentul .

Pentru mine viitorul nu se definește fără trecut.

Ah! E boala ce strigă și-mi intră in sânge.

În ciuda revoltei trăiesc prezentul alături de tine.Dar tu ? Ce îmi conferă siguranța faptului că nu te îneci in mlaștini cu nuferi ?

Mă desprind de tot și privesc frumosul.

 Tu...

Încerc să te învinovățesc în fața sufletului.Știe că am dreptate.Dar alege zilnic să te iubească...

Acum ?Acum invăț mintea să te ierte.

Îi amintesc că te iubește.

''Şi când iubeşti înveţi să ierţi 

şi-atunci când ierţi nimic nu pierzi.''

De VOI ,nu știu dacă mai simt lipsă

Am coborât scările și doar privind necunoscuții din juru-mi , mi-am amintit de voi.Voi ,cărora v-am promis în urma jurămintelor o prietenie veșnică ce va fi dezlegată doar de sfârșitul trupurilor noatre.

Nu a fost așa.
Am clădit speranțe iluzorii despre ceva care din nou este iluzoriu.

Am crezut în poveștile din literatură în care distanțele, anii,schimbările ce interveneau , nu afectau poziția noastră unul față de celălalt.

Astăzi aleg să scriu despre voi,cei cărora în adolescența mea v-am oferit timpul meu,visul meu,durerea mea .

În ciuda faptului că nu am plecat de prea mult timp din locul în care am legat totul ,ruptura s-a provocat.

Nu mă judec după conceptul "într-o prietenie efortul vine din ambele părți "căci vă spun că nu a fost niciun efort între noi și de aceea nu a trebuit să aștept vreo venire.

Parcă ai uitat de toate cuvintele rostite I,la fel si serile in care stăteam indiferent de condiții pe scările de pe faleză D.
Așa cum ți-am înaintat regret în fața dezamăgirilor cu care viața te-a surprins A.

Îmi amintesc de acel trup mic ce în ciuda inocenței vârstei declanșa războaie printr-un simplu cuvânt.

Ți-am uitat timbrul din timpul refrenului "Copiliță fără minte".

Mi-e dor de dezbaterile din seara când încercam să-ți explicăm că toți cunoaștem ce înseamna vârful muntelui dar si adâncul prăpastiei și tot ceea ce trebuie să faci este să privești în sus,pentru că de acolo mereu vine lumina.Îmi alegeam atent cuvintele astfel să te fac să înțelegi câ dragostea de tată nu o vei găsi niciodată in brațele unui băiat oarecare.

Mi-e dor de cântecele tale ,mi-e dor de determinarea ta M.

V-ați legat de sufletul meu,ați  fost martori și totuși...acum vă simt atât de departe.

Mi-e dor de voi toți, însă nu știu de ce sufletul meu simte o oarecare satisfacție pentru că sunteți atât de departe.

Voi oare vă amintiți?

Întoarceți-vă cu 5 ani în urmă.

Atunci nu mai simțeam nimic

 din răutatea lumii în comparație cu

 prezentul.

I love you

I love you ..

Pentru ea.

Citate de suflet part II...pentru tine  

Cella Serghi

"Îmi dădeam seama, încă o dată, că nu mă pot sprijini pe altcineva, că numai muncind cu o voinţă de fier pot să rămân tare ca o stâncă în faţa furtunii, că n-am dreptul să mă risipesc, să-mi irosesc timpul..."

"Trebuie să existe un colţ de lume în care viaţa e frumoasă. Fericirea trebuie să existe. Sau poate e nevoie de un potop, de un cutremur, de nişte mâini uriaşe care să zgâlţâie globul, şi totul să înceapa din nou..."

"Tu ştii cum sună plânsul atunci când nu-l ascultă decât lucrurile din casă, pereţii?"

"Dragostea moare şi ea. Încet, pe nesimţite, perfid. Chiar dacă are clipe când îşi revine, când se agaţă de viaţă."

"El strângea căldura soarelui; eu o culegeam din zâmbetul lui."

"Poate că numai muzica poate exprima la altitudinile ei, poate că numai legănările de valuri, zborurile printre aştrii, apropierea de soare pot reda ceea ce simt eu lângă tine."

"Era în mine o chinuitoare nevoie de orizont nou, curat, de o înţelegere limpede a lucrurilor."

"Sunt obosit de privirile care se agaţă de trecut sau de viitor ca să-şi suporte prezentul."

"Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor poate fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune."

"Nu, n-am nevoie de scuze. Mi-era dor de iubire... Un dor vechi şi cumplit."

"Orice dragoste e o încătuşare. Chiar dacă o dulce încătuşare.."

"Numai dorul poate măsura exact intensitatea, adâncimea, întinderea dragostei."

"Sunt sigură că o clipă poate să închidă în ea, ca un foşnet de frunză, ceva din bucuria vieţii şi din durerea ei."

"Cand ai început să trăieşti prin dragostea unui om, atunci când dispare, ţi se pare că a lăsat în jurul tău moartea."

"Dacă m-am răzgândit în ultima clipă, e că aşa a fost să fie, că altfel nu s-a putut, că nu mă pot desprinde de pânza de păianjen."

"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă, o lacrimă, o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun..."

"Nu mai era pentru mine decât un personaj de operetă, convenţional, ridicol, din fauna din care pornisem şi eu şi de care mă simţeam ruptă definitiv."

"M-am gândit că poate această destrămare dulce, această încătuşare plăcută, până la durere, aceste aripi care îmi creşteau trebuie să fie ceea ce oamenii mari înţeleg prin cuvântul "iubire", şi o clipă mi s-a părut că viaţa e numai mângâiere, cântec, iubire..."

"Nu mai am cu lumea exterioară mie niciun contact, iar cea dinlăuntrul meu, nu ştiu, doarme sau a murit."

"Cred că nicio carte nu rezistă dacă nu zideşti în ea o parte din sufletul tău."

"Niciodată nu va şti omul ăsta cât rău mi-a făcut. Am rămas cu un dor... cum să-ţi explic?... neliniştea mea..."

"Nu-nţelegi că merită să trăieşti pentru ca să vezi cum cad frunzele şi apoi cum cresc mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă?..."

"În care anume clipă m-am îndrăgostit de el nu voi şti niciodată. Dragostea mea pentru el s-a născut, poate, din nevoia mea de a iubi."

"Te găsesc atât de schimbată încât îmi este teama să nu te înşel pe tine cu tine."

"Nici nu ştii ce greu e să redai culorile, vibraţia aerului, sunetul unei clipe."

"Greşeala pe care o face fiecare dintre noi este că se gândeşte prea mult la micile lui înfrângeri, la dorinţele lui personale şi prea puţin la acest miracol care e viaţa, la obligaţia pe care o avem faţă de ea, obligaţia de a o face mai frumoasă, mai bună..."

"Nu mă doare nimic anume, şi totuşi mă simt bolnavă."

"Ce trist e să nu mai poţi vibra la sunetul unei voci pentru care ţi-ai fi dat viaţa!"

**

I was HERE

Cea mai mare dovada a iubirii mele fara niciun regret a fost sa am puterea de a spune

  "Iubeste-l tu!E randul tau"

Privesc in urma si realizez cat te-ai schimbat si cat m-a schimbat timpul.

...te-am privit

...te-am iubit intr-un mod infantil

...am invatat

...te-am invatat

...am trait altfel

**

Si pentru ca atunci am fost eu aceea si pentru ca am simtit impreuna iti spun

...ai grija de sufletul tau

...aminteste-ti mereu ca din ceea ce am trait grasit sau nu ai invatat ceva

...respecta

...crede

...nu uita sa iubesti 

**

Acum ramai cu bine, iubire a copilariei mele..

I'm thankful for every break

 in my heart.

I'm grateful for every scar,

some pages turned,

some bridges burned,

but there were lessons learned.

Întrebări

Iertare inseamna uitare.

Imi e greu sa trec peste tot ceea ce pentru tine uneori pare atat de neimportant.Stau si ma intreb daca am iertat vreodata ce a fost, daca nu cumva doar am uitat pret de cateva clipe iar apoi m-am intors de unde am plecat.

**

Ma intrebi de ce insist atat.Nu stiu sa-ti dau un raspuns.Uneori am impresia ca asa pot trece , alte ori cand te vad atat de indiferent fata ea tind sa ma gandesc ca de fapt nici nu ti-a pasat de iubirea ce ti-o purtam.

Mi-e greu sa iti explic in cuvinte asternute pe hartie cat de vulnerabila ma simt atunci cand ma privesti in ochi si pentru cateva secunde ma simt pierduta si atat de legata de tine.Ma simt pierduta de lumea asta si parca ma ingropi in fantasticul tau .

**

Unii spun " iert dar nu uit".Eu nu pot sa trec prin lumea asta asa , agatandu-ma mereu in prezentul meu de trecut.Nu stiu daca te-am iertat , daca am iertat .

Vreau sa uit.Acum le simt mai vii ca niciodata.

Uneori ,îmi amintesc și de tine.

Though None Go with Me

Ti-am spus pentru prima oara ca ma bucur ca te-am ales.Da.Te-am ales si poate mi-a fost greu la inceput pentru ca nu te cunosteam.Numele tau avea o rezonanta vibranta in mintea mea , parca imi era greu si sa-l pronunt iar apoi sa-l leg de al meu.

Te-am ales si dupa un an 3 saptamani si 5 zile imi doresc sa-mi traiesc restul vietii cu tine.Stiu ca suna ironic si poate ca gandesti ca am afirmat asta doar pt ca ne confruntam cu viata  intr-un mod prea molestant , dureros , frustrant dar nu .Te vreau pe tine.Tu imi oferi tot ceea ce eu visez, tu imi cunosti slabiciunile chiar si cele mai personale trairi.Te vreau pe tine langa mine o viata pentru ca te privesc si simt cum sunt inundata de imagini din viitor in care nu pot modela un alt chip decat al tau.

Am depasit de mult timp starea aceea in care sunt " indragostita" , simt iubire si visez.Visez la acea casuta alba , la acea sufragerie in care te asteptam si iti sarim in brate , la acel sarut de dimineata , la zambetul dinainte de a deschide usa si a pleca.

Te iubesc nu pentru ceea ce visez , iubesc sentimentele , trairile pe care le am pentru tine.Te iubesc si ma iubesti.Te iubesc pentru ca stiu ca ai nevoie de mine si am nevoie de tine , pentru ca traim diferit dar aveam o intensitate comuna:simtitm grija unul fata de celalalt , interes , respect , dorinta de a vedea implinire , iubire.

"Poate că numai muzica poate exprima la altitudinile ei, poate că numai legănările de valuri, zborurile printre aştrii, apropierea de soare pot reda ceea ce simt eu lângă tine."

Carte

Au fost.Imi place sa-mi creez in globul meu, imaginea unor oameni care nu se bucura pt raul meu dar ma intorc la fiinta rationala si realizez ca rautatea unora a atins culmi inumane si au simtit bucurie atunci cand m-am desprins de zona mea de confort.

Unii m-au invinuit, altii au spus " asa a fost sa fie!priveste inainte!" dar am revenit la conditia mea , m-am privit si pe langa dezamagire , durere, ranchiuna, frustrare , am definit forme sure de implinire, fericire .Am aruncat un zambet si ma simteam prost.

Nu puteam vedea nimic definit in fata mea si parca pana atunci traisem intr-o nebunie.Nu atinsesem nimic , nici macar nu experientasem ceva care m-ar fi putut duce pana acolo.Eram sigura ca asa urma sa fie.Iar acum pentru prima data imi afirm gandul ca nimic n-a fost asa cum mi-am dorit, nici macar cum mi-am imaginat.

Azi s-a jucat ultima carte, nici macar acum nu stiu rezultatul ,in schimb privesc inapoi si  imi dau seama ca a fost mai bine asa, ca n-am depasit ceea ce mi-am dorit atat de mult sa dispara din viata mea.E un labirint in care ma adancesc si sunt constienta ca nu am cum sa mai ies.Si da , m-am razgandit. N-am sa inchei o carte punand punct unde vreau  iar pe urmatoarea pagina sa incep o alta .Voi da sansa cartii si ii voi scrie un alt capitol, unul poate mai reusit sau nu.Macar am incercat.E o carte de familie , de durere,tradare,minciuna, adolescenta,dezamagire, decadere, iubire.Acum ce urmeaza?

"Daca m-am razgândit în ultima clipa, e ca asa a fost sa fie, ca altfel nu s-a putut, ca nu ma pot desprinde de pânza de paianjen."