Citate de suflet part II...pentru tine
Cella Serghi
"Îmi dădeam seama, încă o dată, că nu mă pot sprijini pe altcineva, că numai muncind cu o voinţă de fier pot să rămân tare ca o stâncă în faţa furtunii, că n-am dreptul să mă risipesc, să-mi irosesc timpul..."
"Trebuie să existe un colţ de lume în care viaţa e frumoasă. Fericirea trebuie să existe. Sau poate e nevoie de un potop, de un cutremur, de nişte mâini uriaşe care să zgâlţâie globul, şi totul să înceapa din nou..."
"Tu ştii cum sună plânsul atunci când nu-l ascultă decât lucrurile din casă, pereţii?"
"Dragostea moare şi ea. Încet, pe nesimţite, perfid. Chiar dacă are clipe când îşi revine, când se agaţă de viaţă."
"El strângea căldura soarelui; eu o culegeam din zâmbetul lui."
"Poate că numai muzica poate exprima la altitudinile ei, poate că numai legănările de valuri, zborurile printre aştrii, apropierea de soare pot reda ceea ce simt eu lângă tine."
"Era în mine o chinuitoare nevoie de orizont nou, curat, de o înţelegere limpede a lucrurilor."
"Sunt obosit de privirile care se agaţă de trecut sau de viitor ca să-şi suporte prezentul."
"Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor poate fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune."
"Nu, n-am nevoie de scuze. Mi-era dor de iubire... Un dor vechi şi cumplit."
"Orice dragoste e o încătuşare. Chiar dacă o dulce încătuşare.."
"Numai dorul poate măsura exact intensitatea, adâncimea, întinderea dragostei."
"Sunt sigură că o clipă poate să închidă în ea, ca un foşnet de frunză, ceva din bucuria vieţii şi din durerea ei."
"Cand ai început să trăieşti prin dragostea unui om, atunci când dispare, ţi se pare că a lăsat în jurul tău moartea."
"Dacă m-am răzgândit în ultima clipă, e că aşa a fost să fie, că altfel nu s-a putut, că nu mă pot desprinde de pânza de păianjen."
"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă, o lacrimă, o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun..."
"Nu mai era pentru mine decât un personaj de operetă, convenţional, ridicol, din fauna din care pornisem şi eu şi de care mă simţeam ruptă definitiv."
"M-am gândit că poate această destrămare dulce, această încătuşare plăcută, până la durere, aceste aripi care îmi creşteau trebuie să fie ceea ce oamenii mari înţeleg prin cuvântul "iubire", şi o clipă mi s-a părut că viaţa e numai mângâiere, cântec, iubire..."
"Nu mai am cu lumea exterioară mie niciun contact, iar cea dinlăuntrul meu, nu ştiu, doarme sau a murit."
"Cred că nicio carte nu rezistă dacă nu zideşti în ea o parte din sufletul tău."
"Niciodată nu va şti omul ăsta cât rău mi-a făcut. Am rămas cu un dor... cum să-ţi explic?... neliniştea mea..."
"Nu-nţelegi că merită să trăieşti pentru ca să vezi cum cad frunzele şi apoi cum cresc mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă?..."
"În care anume clipă m-am îndrăgostit de el nu voi şti niciodată. Dragostea mea pentru el s-a născut, poate, din nevoia mea de a iubi."
"Te găsesc atât de schimbată încât îmi este teama să nu te înşel pe tine cu tine."
"Nici nu ştii ce greu e să redai culorile, vibraţia aerului, sunetul unei clipe."
"Greşeala pe care o face fiecare dintre noi este că se gândeşte prea mult la micile lui înfrângeri, la dorinţele lui personale şi prea puţin la acest miracol care e viaţa, la obligaţia pe care o avem faţă de ea, obligaţia de a o face mai frumoasă, mai bună..."
"Nu mă doare nimic anume, şi totuşi mă simt bolnavă."
"Ce trist e să nu mai poţi vibra la sunetul unei voci pentru care ţi-ai fi dat viaţa!"
**
