"Be weird.Be random.Be who you are.Because you never know who would love the person you hide."

marți, 25 iunie 2013

Jurnal partea a VIII-a (Tinereţea noastră amară şi dulce...)

Am pus capat unui sir lung de zile de dor si amaraciune.
Inca nu stiu daca sufletul meu s-a vindecat de boala trecutului tau insa incerc sa nu-l mai iau in seama.
Pe el , trecutul.

*
Poate ca unii ar judeca si ar spune ca sunt prea slaba,pentru ca ar fi trebuit sa raspund cu acea razbunare pe care o considera utila .Dar cum sa te ranesc , ranindu-mi sufletul?Astfel as nega toata dragostea mea pentru tine.
Am spus undeva in istoric ca unele greseli nu le mai poti repara insa cred ca iertarea este o forma de iubire.
Cred in iubirea pe care nu o poti cumpara cu niciuna din bogatiile pamantului , dar o poti avea macar cu un suras.

Acum simt ca din noaptea trecutului, peste care cursese atata pustiu de ani, s-a  desprins vie, ca o raza de lumină, dragostea mea dintai.


**
Doar acum ai simtit pretul meu .
Nu vreau ca toate gandurile mele si visurile de fericire in legatura cu tine sa fie insasi fericirea.Imi doresc ca intr-o zi sa simt din nou acea alinare a sufletului , acea caldura a razei de soare desprinsa din zambetul tau.
Iti pun in maini sufletele noastre,ai grija de ele.


Acum viata din mine iti cere ca zilele trecutului sa moara.
Ar fi o dulce inmormantare ...insa stiu ca nu ai cum sa te desprinzi in bucatele si sa lasi in tine doar ce e bun.Binele si raul coexista , se implinesc.

Acum raman doar mangaieri, sarutari, cuvinte bune şi dulci,
 ca miezul de paine calda..
Sper ca se merita.









"Eu nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar ma gandesc la tine.
Cu gheare de lumina
o dimineata-ti va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa curat,
cum gandul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plange mult atunci ori vei ierta?
Vei plange mult ori vei zambi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:

Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?”



joi, 20 iunie 2013

Jurnal partea a VII-a

“Întoarce-te mereu în centrul inimii tale, acolo sigur vei găsi, de fiecare dată, pacea“.

Prostii.Incep sa regret ca uneori mai cred si cuvintele unor oameni.
Daca ma gandesc bine nu gasesc cuvinte potrivite pentru a descrie actul in sine de minciuna.Cum definesti o persoana care profita de increderea pe care o ai  iar ea te construieste din falsuri.
M-am intors in centrul inimii mele pentru a mai cauta firmituri de adevar in toate minciunile tale.Si gasesc
 doar consum , consum , consum.
Un om ,un consumator .Nu stiu daca intelegi .
Mi-ai vorbit candva de un rezervor afectiv.
Ai golit rezervorul prea multor oameni prin decaderile tale .
Ai sters inocenta iubirii.

Am gasit mirajul dupa care am alergat, un castelul fermecat pe care l-am cautat.
Era din carti de joc...
Un fals.
Am crezut ca e frumosul acela pur cand de fapt tot ce trebuia sa vad in tine era un profesor al vietii.
Aceasta este lectia ta :
m-ai invatat sa ma insel pe mine cu mine.








Promisiuni de nisip, atat ai construit.




duminică, 16 iunie 2013

Junal partea a VI-a

"Era în mine o chinuitoare nevoie de orizont noucuratde o înţelegere 
limpede a lucrurilor."

Am ales un nou drum , in care pe alocuri esti si tu.Minciuna.Mereu esti si tu .
Dar m-am ambalat atat de frumos in ceea ce poate toti doresc sa vada in mine.Un om rational , optimist si dornic de a lupta pentru tot ceea ce rezerva viata.
Uite ce e : nu exista verticalitate in lipsa ta.Daca acum ceva timp tu defineai iluzia mea , astazi nici macar atat nu mai am .

Vorbesc de tine , iubitul sufletului meu .Ma intreb ce spirit hilar poate ascunde fiinta mea , cum vorbesc despre iubire intr-un mod poetic , cum cred cu desavarsire in romantism , in iubiri unice si totusi tai toate trairile noastre prin durere , pacat , minciuna .
Iti permit sa iti spun ca in ciuda iubirii  tale sunt greseli pe care nu le poti repera iar tu nu stiu de ce dar intr-un mod ironic parca esti definit de ele.
Ma intrebi de ce nu ma intorc , de ce nu uit sau macar de ce nu incerc.
Nu pot continua un inexistent.Revolta.Esti totul.
Aleg sa resimt dorul pentru ca numai el poate masura intensitatea si adancimea dragostei.
Mi-e dor de tot .Nici nu stii ce greu este sa redai culorile , vibratiile aerului , sunetul unei clipe doar a pentru a simti iar implinire.
Unde am gresit?Am ajuns sa traiesc prin dragostea ta de om iar atunci cand ai disparut , se pare ca ai lasat in jurul tau doar moartea.
M-am restras .Sunt singura si astept sa te simt din nou .
Deocamdata nu iubesc...decat iubirea.












"Nu, n-am nevoie de scuze. 
Mi-era dor de iubire... 
Un dor vechi şi cumplit."















miercuri, 12 iunie 2013

Jurnal partea a V-a

Si am stiut atunci ca intre noi este o traire pe care nu o mai simtisem niciodata.Un unic in adevaratul sens al cuvantului dar nu cumva intr-un anumit moment ne-a ajuns oboseala fericirii?

M-am gandit ca alesii dragostei absoulte sunt exceptii tot atat de rare ca si geniile.
Am fost un val al vietii , cand zdrobit de stanci cand simtind lin caldura nisipului de la mal.
Insa unele intamplari marunte din viata noastra, in loc sa ni se stearga din minte indata dupa savarsirea lor, printr-un inexplicabil joc al functiei perceptive, ne raman fixate in memorie, uneori cu o lumina si limpezime atat de neasteptate in ceea ce priveste detaliile, incat depasesc adesea evenimentele capitale care ne angajează soarta.

Asa am cunoscut dezamagirea pentru ca te anunt ca nicio femeie nu seamana cu alta iar ea simte dincolo de simturi.
Am ales ca nici cuptorul dar nici lacrima sa nu inmoaie inima mea pentru ca in ratiunea mea nu am gasit argumente pentru tradarea iubirii .

Asa ca am ales sa rationez in iubirea mea.
Am inteles ca iubirea dintre doua fiinte nu e egala, balanta atarna cand intr-o parte, cand intr-alta dupa imponderabile de care rar ne dam seama.
Am simtit o nevoie imperioasa de a fi sincera pana la cruzime cu tot ceea ce sunt eu .Mi-am construit fericirea pe o iluzie. 








"Nu pot uita visul pe care l-am trăit împreună. 



sâmbătă, 8 iunie 2013

Jurnal partea a IV-a ( Îţi mai aduci aminte ziua când ai luat soarele şi mi l-ai pus în suflet?)

"O viata pe care n-asi fi banuit-o vreodata, viata garii de nord".

Prin asta am definit viata noastra din luna februarie pana pe 5 iunie .Intalniri cu lacrimi in ochi si cuvinte ce iti umpleau sufletul in locul acela , in Gara de Nord.


Nu voi uita niciodata emotiile adolescentine pe care le aveam atunci cand urma sa ne intalnim .
Ma asteptai mereu pe peronul 4 cu un buchet de lalele , pentru ca stiai ca imi placeau .

Nu contest faptul ca in ciuda romantismului pe care poate il da acest episod din noi , a fost sfasietor de greu.Dupa un timp, s-a furisat pe poarta inimilor noastre fiinta unui vals facut numai din farmec si nostalgie.Zambesc .Nopti lungi privind cerul , flori pastrate in cartile preferate , biletele de dragoste , 11 mai 2012 , Parcul Herastrau,lucruri de suflet pentru care iti multumesc.

*
Am realizat ca  viaţa e mult mai grea decât moartea.
Ne-am confruntat cu esecul , boala ,temerile ,(ea a iesit din viata noastra asa cum a intrat;o efemera lasand-o sa ii placa doar ce intelegea sau poate ca intelegea numai ceea ce i-ar fi placut) lucruri ce cu ceva timp in urma nu mi le puteam imagina.
Si mi-am pus mii de intrebari daca nu cumva dragostea sfaramase acel echilibru sanatos si ne cufunda în nebunie.
Dar nu , iubirea noastra a invins totul.
**












"Timp de o oră şi jumătate, i-am şoptit încontinuu, 
cu pauze mici ca între bătăile inimii,
 cele două cuvinte magice
 care răsună în toate limbile şi pe toate mediteranele."



vineri, 7 iunie 2013

Jurnal partea a III-a





Poate ca ceea ce a urmat a fost cel mai dureros.
Un sir lung de zile in care te-am invinovatit si am cautat argumente pentru ceea eram mult prea devreme "noi",
tu .
Trebuie sa stii ca nicio razbunare nu e mai cumplita ca aceea ce izvoraste din dragoste.
Asa ca am lasat ca prin mine , vasul pe alocuri sfaramat sa curga negare , ura , dispret in fata oamenilor , a vietii.
Si te-ai dus si mi-ai aratat intr-un fals mod cat de bine iti era cand de fapt erai la fel de purtat de val ca si mine ...Prins in jocul tau ca un viciu.

Ai fost un alcoolic al seductiei.Ai baut de cate ori ai avut ocazia iar cand ai renuntat nu ti-au trebuit mai multe de 2 zile pentru a veni acasa si a intoarce lumea mea la 180 de grade.

Tu intelegi ce nopti adanci s-au inecat in suspine si regrete? Priveam ceea ce cu ceva timp in urma credeam ca a nascut iubire iar in acel prezent era doar intermediul prin care in noptile tarzii ma aducea la tine .
Imi intrai in sange si ma umpleam de ganduri cu tine cand erai atat de departe , plecat dar mereu actual.
Si simteam pentru prima oara ca fericirea mea s-a dus si ma sufoca si crede-ma ca tot ceea ce simti atunci e durere.
M-am limitat la gandul de pasiune .Nu las pasiunea sa imi ia mintile. Reteaz-o inca de la inima .Cine rationează in iubire e stapanul celuilalt. Cel mai sanatos lucru e sa te consideri satisfacut cu prima faza a legaturii, care de altfel e primavara dragostei. Acolo salasluieste fericirea. Dupa ce ai gustat din mierea ei, ce mai astepţi? Paradisul n-are numai un sarpe, ci mai mulţi. Vrei sa te muste sarpele geloziei, al infidelitatii sau al abandonarii? Veninul lor e rau, cateodata chiar mortal. Nu sorbi prea insetat din fericire, caci fericirea e insatiabila ca apa sarata a naufragiatului: cu cat bei, cu atat iti creste setea. O fericire egala e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.
Si am trait asa pentru o vreme...
Te-am vazut ca un vis nascut mort.

*
Te-ai intors acasa in luna februarie dupa 6 luni de absenta .6 luni in care m-am angajat in alte ganduri de dorul celor ce te implicau pe tine
Atunci a fost momentul slabiciunii mele .Atunci te-ai impregnat in inima mea si ai ramas ca o durere.Am realizat ca marile dureri nu dor la inceput. Ele sunt mari pentru ca deschid o rana care nu se mai vindeca.

Cu resentimente pentru tot ceea ce au fost acele luni ti-ai cerut iertare si am inceput un nou capitol al vietii noastre.
Au fost zile pline de zambet, in care sufletele noastre poate au simtit mai profund dimensiunea iubirii noastre de inceput.
Era un dor al trupurilor si al sufletelor noastre inexplicabil .Ne-am luptat cu saruturi lungi si priviri ce varsau cuvinte, promisiuni.
**







"Iubirile cele mai mari sunt tocmai 
cele de care te îndoieşti mai mult."
Invitatie la vals-Mihail Drumes











joi, 6 iunie 2013

Jurnal partea a II-a


2011.

A fost anul in care ai intrat in viata mea si ai ramas.
Mi-ai insotit gandurile in orice secunda.
Am ajuns acasa si timid ne-am intalnit pentru prima oara .
Imi amintesc cum ne-am potrivit pana si in infatisare.
Atunci am realizat ca "Intotdeauna indragostitii au o lumina ciudata pe fata lor care-i deosebeste pe unul dintr-o mie de oameni."
Am stiut  amandoi ca ceea ce ne lega atunci nu erau doar privirile ci sufletele noastre .
          *
Si au urmat seri intregi in care m-ai cucerit prin tot ceea ce esti tu fara sa stiu ca ceea ce va urma ma va darama in mii de feluri.
Uitam intentionat pentru acele cateva ore petrecute impreuna ca tu urmezi sa pleci si ma lasam purtata de sarutul tau ,imi limitam viata doar la dragostea inexplicabila ce ti-o purtam mult prea devreme:"In orice caz numai dragostea şi creatia fac viata vrednica de a fi traita si, totodata, de a fi parasita fara regret."
Am realizat atunci ca sunt in rand cu celelalte femei ...acelea pe care le cuceresti usor si le pastrezi greu.
**
Eram diferiti, lumile noastre separate iar cea mai mare problema a fost sa ma conformez cu gandul ca de fapt, marile pasiuni raman necunoscute, se consuma in anonimat.A trebuit sa ma ascunzi de tot si ma durea.
Asa s-a nascut in mine iubirea.O iubirea nesatioasa, de un egoism salbatic, care vrea sa-i sacrific tot fara sa-i cer nimic in shimb, multumindu-ma doar cu ceea ce-mi ofera. Eu am vrut totul de la tine pentru ca iti dadusem totul si oricum ceva mai bun decat mine nu puteam eu sa iti dau. De aici a pornit greseala, de la acest schimb în aparenta just. Dar ce experienta aveam eu, de unde sa stiu eu ca iubirea dintre doua fiinte nu e niciodata egala, ca balanta atarna cand intr-o parte, cand intr-alta, dupa variabile de care foarte greu ne dam seama. In cazul nostru balanţa atarna în favoara ta. Lanturile cu care ma incatusai erau mult mai puternice decat ale mele.
Si da , ti-am lasat partea mea de fericire de care "destinul" m-a lipsit de atatea ori.Ai plecat...

Gandul ca ai plecat si ne-ai lasat asa ,fara o despartire demna de timpul investit in noi sau macar de acea seara sub clarul lunii si a stelelor m-a facut sa te indepartez de mine.Emotional , indepartarea ma lipea de tine .Si imagineaza-ti doua degete lipte cu super glue .Atunci cand le indepartezi mereu se rup bucati de piele sau raman bucati de lipici intarit.
Asa erai pentru mine.Bucati din ceea ce erai tu ramaneau la mine.
Ma durea si imi lipseai...

***




"E parcă un făcut să nu ne dăm seama de 
valoarea unei fiinţe sau lucru
 decât după ce-l pierdem."
Invitatie la vals-Mihail Drumes

miercuri, 5 iunie 2013

Jurnal partea I

M-am gandit sa iti scriu.Sa fac un jurnal in care sa scriu trairile mele alaturi de tine.

Si da poate ca eu inca mai cred in acea poveste in care amandoi vom muri imbratisati la o varsta la care vom fi inconjurati de nepoti , spunandu-le mare noastra poveste de iubire

Si asa incepe totul..





*

Tu.Un necunoscut atat de familiar mie.
Un simplu baiat , ce provine dintr-o familie a carui nume are o rezonanta puternica pentru oricine.
Stiu ca toti te-au privit intotdeauna deosebit dar pentru mine ai fost doar acel suflet pe care mereu l-am privit nestiind ca imi esti predestinat pentru o viata.

Si am mers ca doi necunoscuti aruncand cate o privire si un salut.

Anul 2008 .
Te-am privit si m-ai privit cu instrainare .Nu am cum sa nu recunosc ca ochii mei te-au privit de atunci altfel insa mintea mea a adus toate argumentele pentru care sa nu cred in ceea ce poate inima mea a dat nastere.
Anii au trecut iar imaginea ta a ramas aceea a unui baiat ciufulit care-mi vorbea candva despre o alta dimensiune a relatiilor.

Anul 2011.
Unii ar numi trecutul doar trecut si poate ca doar crampeie din el le-ar aminti dar eu resimt fiecare secunda a acelor 3 zile atunci cand imi las loc pentru a te admira .
Imi amintesc de la timbrul vocii pe care l-ai avut atunci cand ai spus "Buna !" , privirea indiferenta chiar si rasuflu de dupa.
Imi amintesc instrainarea de incipit si lumina ochilor tai care atunci cand a fost pentru mine , am simtit-o.
Imi amintesc prima atingere a trupurilor noastre  , primul zambet care mi-a umplut sufletul de soare.
Iti pot enumera in pagini tot ceea ce ai fost atunci pentru mine insa nu stiu in ce clipa m-am indragostit de tine,cel pe care il vreau in viata mea pentru totdeauna.
Si ne-am lasat imbatati de frumosul noptii , de lumina marii , lunii si a stelelor.
Atunci cerul ne-a unit.

Nu am sa uit niciodata acel tremur pe care l-am simtit atunci cand ne-am unit privirile pentru prima data intr-un alt sens , intr-o alta dimensiune.
Te-am privit , te-am dorit.Te-am vrut pentru mine iubitule din clipa in care am vazut prima stea cazatoare.
Sa nu uiti , tu ai fost acea dorinta!

**









"Şi ai să citeşti zilnic de acum înainte, luni, ani, secole 
ceea ce se petrece în sufletul meu,
 dacă nu vii să-mi iei mâinile
 şi să descoperi în ochii mei
 marea dragoste pe care mi-ai sădit-o
 şi pe care nu poţi s-o fărâmi orice ai face,
 pentru că e opera ta, 
nu a mea."
Invitatie la vals-Mihail Drumes




 Jurnal partea a II-a

Citate:Scrisoare de dragoste-Mihail Drumes

Am selectat cateva citate din frumoasa carte "Scrisoare de dragoste" pe care o recomand tuturor!

*

"Dacă  fi sculptori- face o statuie care -i imortalizeze inocenţa."

"Marile iubiri care ies din matca obişnuitului se rezolvă numai în moarte."

"Moartea, când vine, nu te întrebă dacă ţi-ai trăit bine viaţa. Indiferent dacă ai trăit-o bine sau rău, mult sau puţin, cu rost sau fără rost, trebuie s-o părăseşti. Şi acest act ireversibil e cea mai formidabilă grozăvie a existenţei noastre."

"Cred că în fundul durerii există totuşi un sâmbure de voluptate, aşa cum în 
bucurie se află şi o fărâmă de tristeţe."

"Dacă  avea tot ce râvnescnu mi-ar mai plăcea nimic."

"Şi din noaptea trecutului, peste care cursese atâta pustiu de ani, se desprinse vie, ca o rază de lumină, dragostea ei dintâi."

"Mai bine ai încerca să mă prinzi. Nu am nicio stimă pentru bărbatul care nu ştie să pună mâna pe o femeie..."

"Pasiunile fug de lumină - lumina le omoară."

"Mă uit pe geam şi, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfăţişări şi culori. Chipul lui izvorăşte mereu şi din fiinţa mea, unde se află culcuşul amintirilor noastre bune şi rele, şi retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost şi ceea ce are un farmec inedit, petru că ştiu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul."

"Dragostea n-o poţi cumpăra cu toate bogăţiile pământului, dar o poţi avea cu un simplu surâs."

"Toate fericirile se sprijină pe iluzii. Adevărul nu face altceva decât să sfâşie vălul cu care se acoperă ochii ce nu vor să vadă realitatea."

"O femeie simte adesea dincolo de simţuri."

"De fapt e o cruzime să te joci cu inima unei femei."
"Nu pot uita visul pe care l-am trăit împreună. Numai trezirea din vis aş vrea s-o uit."
"Dar, ciudat: de astă dată, găsea în suferinţă o plăcere, o alinare nemaiîntâlnită."
"Există câteodată în viaţa unui om o nevoie imperioasă de a fi sincer până la cruzime."
"Împotriva cui să lupt mai întâi dacă totul luptă împotriva mea?"
"Să nu batjocorim dragostea! Cu ea nu se joacă nimeni! Să nu o sacrificăm ademeniţi de strălucirea aurului..."

"Iubirea nu se poate cumpăra cu toate comorile pământului."

"Vorbesc numai gândurile, dar cine le aude? Până la urmă amuţesc şi ele."

"O fericire care te satisface pe deplin nici nu e fericire, trebuie să-i dai alt nume."

"Nu vreau ca stânca personalităţii mele, chiar colţuroasă cum este, să fie rotunjită de valul social împotriva voinţei mele, pentru a deveni la fel cu celelalte pietre, adică fără identitate şi fără nume."


"Fericirea mea s-a sprijinit pe o sărmană iluzie."


"Trăiesc stări sufleteşti atât de stranii, încât, cu toată deprinderea mea de a mă introspecta, mă sperii de ceea ce mi se întâmplă; mai mult decât asta, mă mir întruna..."


"Greşeala mea e a tuturor începătorilor: am vrut prea mult şi prea repede."


"Dacă ştii să vrei, imposibil să nu găseşti ceea ce cauţi."

"Fără romantism, ne întoarcem la oamenii cavernelor."

"Nu mi-e foame, căci fericirea se hrăneşte din ea însăşi."

"Pot susţine că incendiul iubirii nu va atinge stânca mea, şi, chiar dacă ar atinge-o, tot degeaba: piatra nu ia foc!"


"Şi ăsta-i bărbatul, care seamănă leit cu toţi bărbaţii de pe pământ."


"Preţul unei femei nu-l afli decât după ce o pierzi."


"Vezi ce repede poţi pierde o femeie? Bărbatul trebuie să ştie în primul rând cum să-şi păstreze femeia..."


"Pe mine m-ar plictisi... cunoscutul, pentru ca n-aduce nimic nou, n-are nici un farmec."


"Există şi oameni inapţi de a gusta fericirea."

"Opţiunea ridică pe femeie la o treaptă superioară. Astfel, supunându-se bărbatului, ea se înalţă odată cu el."


"Adevărul e că toate gândurile şi visurile de fericire pe care mi le-am făcut în legătură cu el au fost pentru mine însăşi fericirea în carne şi oase."


"Ca să rămână în inima mea, trebuie să fie dorită, dar cum se poate să doreşti pe cineva care nu mai are ce să-ţi ofere pentru bunul motiv că ţi-a oferit totul?"


"Viaţa e aspră, o trăieşti o singură dată. Nu te lega de prima fantezie ca toţi neisprăviţii."

"Nenorocirea pe care ţi-o faci singur doare mai mult."


"Lasă fericirea în pace. Nu e decât un termen de dicţionar."
"Inima e câteodată un cimitir cu gropi multe."


"Cuvintele sunt preludiul faptelor."


"Dragostea călcată în picioare se răzbună, iar cel ce a călcat greşit pierde totul."


"Iubirea nu se poate cumpăra cu toate comorile pământului, de aceea, în dragoste, şi săracii pot fi miliardari, prinţi, împăraţi sau regi..."


"E oare golul visului împlinit?"

"Viaţa din mine cere ca zilele care pleacă în trecut să nu moară."


"Îmi aminteam de ea ca de un vis frumosîntrerupt înainte de a se sfârşi."


"De-acum pentru ea totul e degeaba, dar în dragoste nu-i nimic degeaba, dragostea ţine loc de orice prin ea însăşi."


"În dragoste distanţele pier, iar obstacolele se năruie."


"Gestul ei răsună în fiinţa mea cu ecouri profunde. E mesajul fericirii sau însăşi fericirea?"


"E cu putinţă să te desfaci în bucăţele, alegând ce-i bun în tine şi-aruncând la gunoi restul? Binele şi răul coexistă, se împlinesc."


"Ce minunat lucru e că omul nu cunoaşte gândurile semenului său! Dacă savanţii ar născoci un mijloc de a le da în vileag, viaţa ar deveni ternă, insuportabilă, pentru că a fost nimicit unicul ei farmec: taina."

**