"Be weird.Be random.Be who you are.Because you never know who would love the person you hide."

joi, 6 iunie 2013

Jurnal partea a II-a


2011.

A fost anul in care ai intrat in viata mea si ai ramas.
Mi-ai insotit gandurile in orice secunda.
Am ajuns acasa si timid ne-am intalnit pentru prima oara .
Imi amintesc cum ne-am potrivit pana si in infatisare.
Atunci am realizat ca "Intotdeauna indragostitii au o lumina ciudata pe fata lor care-i deosebeste pe unul dintr-o mie de oameni."
Am stiut  amandoi ca ceea ce ne lega atunci nu erau doar privirile ci sufletele noastre .
          *
Si au urmat seri intregi in care m-ai cucerit prin tot ceea ce esti tu fara sa stiu ca ceea ce va urma ma va darama in mii de feluri.
Uitam intentionat pentru acele cateva ore petrecute impreuna ca tu urmezi sa pleci si ma lasam purtata de sarutul tau ,imi limitam viata doar la dragostea inexplicabila ce ti-o purtam mult prea devreme:"In orice caz numai dragostea şi creatia fac viata vrednica de a fi traita si, totodata, de a fi parasita fara regret."
Am realizat atunci ca sunt in rand cu celelalte femei ...acelea pe care le cuceresti usor si le pastrezi greu.
**
Eram diferiti, lumile noastre separate iar cea mai mare problema a fost sa ma conformez cu gandul ca de fapt, marile pasiuni raman necunoscute, se consuma in anonimat.A trebuit sa ma ascunzi de tot si ma durea.
Asa s-a nascut in mine iubirea.O iubirea nesatioasa, de un egoism salbatic, care vrea sa-i sacrific tot fara sa-i cer nimic in shimb, multumindu-ma doar cu ceea ce-mi ofera. Eu am vrut totul de la tine pentru ca iti dadusem totul si oricum ceva mai bun decat mine nu puteam eu sa iti dau. De aici a pornit greseala, de la acest schimb în aparenta just. Dar ce experienta aveam eu, de unde sa stiu eu ca iubirea dintre doua fiinte nu e niciodata egala, ca balanta atarna cand intr-o parte, cand intr-alta, dupa variabile de care foarte greu ne dam seama. In cazul nostru balanţa atarna în favoara ta. Lanturile cu care ma incatusai erau mult mai puternice decat ale mele.
Si da , ti-am lasat partea mea de fericire de care "destinul" m-a lipsit de atatea ori.Ai plecat...

Gandul ca ai plecat si ne-ai lasat asa ,fara o despartire demna de timpul investit in noi sau macar de acea seara sub clarul lunii si a stelelor m-a facut sa te indepartez de mine.Emotional , indepartarea ma lipea de tine .Si imagineaza-ti doua degete lipte cu super glue .Atunci cand le indepartezi mereu se rup bucati de piele sau raman bucati de lipici intarit.
Asa erai pentru mine.Bucati din ceea ce erai tu ramaneau la mine.
Ma durea si imi lipseai...

***




"E parcă un făcut să nu ne dăm seama de 
valoarea unei fiinţe sau lucru
 decât după ce-l pierdem."
Invitatie la vals-Mihail Drumes

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu