Inimă schimonosită

Îți scriu ca să nu uit că te-am iubit...

Am folosit trecutul , da , însa o fac și acum .Îți scriu pentru acea zi în care am să te privesc și am să știu că ești al meu .
Nu mă refer la ziua în care toată încrederea din lume o voi avea impachetată în sufletul meu pentru tine , nici la aceea în care ai să te abandonezi mie.
Am avut mult timp o inimă bolnava , schimonosita .O inimă cu cicatrici ale trecutului prea greu.
O inimă care suspină în fiecare lună octombrie .Poate că mă judeci in necunoștință , nu îmi spune că așa a trebuit să fie , că totul a fost așa cu un scop .
Am vorbit undeva în istoric despre marile răni care nu dor la început.Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.
Inima mea lăcrimează la fiecare 13 , la fiecare lună plină , la fiecare Te iubesc .Am invățat să am o inima egoistă.Și îmi pare rău ...
Iartă-mă !Știu că poate nu voi avea niciodată un argument care să motiveze faptul că te-am dorit făcând o boală din asta.
Am vrut ca eu să fiu aceea care îți fură primul sărut , prima îmbrățișare.
Dar acum e prea târziu...Rămân doar cu gândul împotriva timpului care ori nu te-a adus mai devreme ori nu a știut să te păstreze pentru mine.
           E o revoltă a sufletului.
La început am părut nepăsătoare , apoi am negat totul .Am ajuns să urăsc trecutul iar azi ...Nu știu care este leacul unei inimi bolnave de tristețe , de dezamăgire.
Azi plâng și îți spun că mi-e greu sa învăț să accept zilnic.Închid bine ușa camerelor cu amintiri.Intenționat încerc sa pierd cheile , să rămână acolo.
Mă întorc și sufletul îmi șoptește certitudinea că niciodata nu mă voi putea desprinde de el , trecutul.
Că viața din mine cere ca zilele din trecut să nu moară.În goana aceasta nebună dintre trecut și timpul ce o să vină, aducând poate soluțiile mult așteptate , am uitat să trăiesc acest timp , ce reprezintă prezentul .

Pentru mine viitorul nu se definește fără trecut.

Ah! E boala ce strigă și-mi intră in sânge.

În ciuda revoltei trăiesc prezentul alături de tine.Dar tu ? Ce îmi conferă siguranța faptului că nu te îneci in mlaștini cu nuferi ?

Mă desprind de tot și privesc frumosul.

 Tu...

Încerc să te învinovățesc în fața sufletului.Știe că am dreptate.Dar alege zilnic să te iubească...

Acum ?Acum invăț mintea să te ierte.

Îi amintesc că te iubește.

''Şi când iubeşti înveţi să ierţi 

şi-atunci când ierţi nimic nu pierzi.''

Jurnal partea a XV-a

 

Tablou pictat in parti

Fiind privata de cel care in multe zile imi mananca toata ziua , ma opresc si ii dedic sufletului meu timpul.

Trec prin amintiri si parca imi culeg cate un zambet de pe buze.

Frumoase timpuri suspina inima mea …printre ganduri mai gasesc si greseli.

Vreau sa ma dedic lui , sufletului.        

Este important sa nu uiti de el , sa te aduni si sa ii oferi in ciuda argumentelor tale totul .

Imi bucur constiinta si ii ordon sa nu simta mereu pentru ca asa mi-e mai usor sa-l protejez.

Il mangai prin zambete , darnicie , arta, iubire.

Poate suna ironic dar iubitule , exista o arta a sufletului tau .

Iti compar azi iubirea cu o arta pentru ca doar asa o pot vedea ceilalti.

Putini stiu de capodopera lui Vasile Neagu , “Libertate”.Da , sta atarnata ,acoperita de praf intr-un atelier care iti taie rasuflarea.

Maini deja zbarcite de anii frumosi dar grei ai vietii au dat conturului unui glas care a putut striga “libertate”!

Stiu ca sunt multe alte picturi care la nivel mondial sunt apreciate .Acesta este doar un crampei din frumosul mainilor prea  batrane.

Dorinta!Mainile tale picteaza tabloul iubirii ce mi-o porti .Tu esti pictorul.Si iti multumesc!

Nu stau niciodata prafuita si nici intr-o camera intunecoasa.

Ma tii in lumina ochilor tai.Respir usurata.Sunt fericita.

Jurnal partea a XIV-a

A trecut ceva timp.

Poate ca am invatat tot ceea ce am spus inainte insa tot atat de pierduta ma simt atunci cand gadurile ma robesc.

Inspir.

*

Parca am un deja-vu .Acum 2 ani intr-un context diferit plecam croindu-mi un drum care in opinia mea de atunci trebuia sa fie exceptional fata de ceea ce traisem  .Insa m-am lovit de realitate si am vazut ca drumul meu n-are nici macar piatra cubica , pentru ce sa ma mai gandesc la asfalt.

Un drum din pietris aruncat pe alocuri si mult praf .

Acum imi dau seama care a fost rolul prafului care daca ii permit sufletului meu un moment de sinceritate il detestam .

Am trecut uneori cu viteza , el s-a ridicat si a lasat parca ceata in urma mea.M-a vindecat de multe rani pentru ca nu le-am mai putut vedea .

Azi sunt intr-o intersectie relativ importanta .Trebuie sa ma orientez din nou .

Multumitoare sunt Aceluia care m-a invatat ca nimic nu trebuie facut doar prin filtrul gandirii.

M-a invatat sa merg inainte cand spune El si sa ma opresc tot atunci .Doar asa sunt biruitoare .M-a invatat sa accept ca atunci cand aleg stanga sau dreapta in locul directiei Lui , sunt doar condusa de ceea ce vreau eu , nu ceea ce este mai bun pentru mine.

Ma leg de cat mai multe aspecte din viata mea pentru ca au fost destul de multe schimbari pe care El

Le-a adus.

Expira!

**

Ma intorc din nou la iubire pentru ca imi defineste viata.

Vreau sa marturisesc ca pana de curand am fost in stare sa aduc toate argumentele in fata lumii pentru a confirma faptul ca eu stiu ce inseamna a iubi .

Dragule , habar nu aveam.

Abia acum am inteles ce inseamna iubirea vazuta prin prisma Lui .

Cu riscul ca ai mai primit cateva scrisori , iti spun:

   "  Iubitule ,

          Te rog sa ma ierti pentru ca am pierdut atat de mult timp in care nu te-am iubit asa cum a vrut Acela.Iarta-ma ca in ciudat faptului ca El mi-a spus ca tu esti pentru mine , m-am lasat condusa de firescul meu si poate te-am daramat.

         Vreau sa iti spun ca azi te iubesc cu o iubire pe care abia acum o invat .

O iubire care hraneste , simte , plange , rade , o iubire diferita de ceea ce am simtit noi .Stiu ca am renuntat atat de mult , stiu ca ai renuntat atat de mult si de atatea ori ne-am dezamagit reciproc.

Iubitule ,

Am invatat sa iti iubesc dorul si iubirea pe care o ai pentru mine.Lasa-ma sa te fac sa zambesti zicandu-ti ca iti promit ca am dreptate atunci cand iti spun ca fiecare zi ne este promisa noua ."

Pentru ceva vreme am definit cu totul altfel iubirea insa astazi , puteti sa radeti dar a iubi inseamna a invata.

Este in natura noastra sa fim diferiti .

Vezi tot felul de certificate care sustin ca iubirea e atunci cand unul se completeaza pe celalalt.Unul este timid, celalalt sufletul petrecerii .

Prostii .

Cei care traiesc iubirea adevarata sunt aceia care au ajuns in momentul in care au acceptat faptul ca trebuie sa invete .

Inveti sa taci , sa razi , sa plangi , sa accepti , sa alegi , sa lupti , sa speri , sa iti doresti .

Nimeni nu a stiut ca va sfarsi cu persoana aleasa.A invatat sa isi doreasca asta iar apoi sa lupte.

Imi permit sa spun :Consuma-te pentru iubire.

Strangi la nesfarsit si mori neimplinit.Consuma-te prin iubirea de El , iubirea de oameni .

Incearca sa traiesti intr-o zi pentru El si vezi cum toata energia si iubirea din lume nu iti ajung.

Pentru ca vine momentul acela in care te simti epuizat si trece o pasare deasupra ta si inevitabilul se intampla .N-ai sa mai iubesti pasarea pe care El a creat-o .Ai sa uiti ca ea te-a invatat ce inseamna sa zbori .

Consuma-ti iubirea in fiecare zi! 

Crede-ma , nu se epuizeaza niciodata .

"Am invatat sa iubesc ,ca sa fiu iubit"

Jurnal partea a XIII-a