Cărți:Imaginea de ansamblu a lucrurilor cu adevărat importante în viață -Ben Carson

În ciuda titlului care pentru început mi-a părut a fi prea exagerat , am dat o șansă cărții și în final cred că a meritat.O recomand fără excepție , pentru că niciodată nu e prea târziu să muncești pentru a reuși.

*

Dr.Ben Carson este cunoscut ca deschizător de drumuri în proceduri chirurgicale revoluționare , transformând speranțe imposibile în realități pline de bucurie.

Este recunoscut și pentru contribuțiile sale în domeniul umanitar, pătrunzând dincolo de birourile marilor corporații , până la nivelul școlilor de cartier.

Ce anume îl conduce? Imaginea de ansamblu.Aceasta este viziunea a ceva pentru care merită cu adevărat să trăiască și care îi solicită uimitoarele talente și energii.

În IMAGINEA DE ANSAMBLU , doctorul Carson ne împărtășește filosofia sa de viață , care l-a ajutat să se ridice din postura de mediocru la statutul de om cu influență în multe domenii.

Cartea sa nu spune cum să ai succes, ci de ce să ai succes.Ne ajută să ne lărgim perspectiva.Vorbește despre modul în care ne putem cristaliza viziunea asupra propriei vieți.

Această nouă perspectivă ne va determina sa ne restabilim prioritățile , ne va  energiza eforturile și ne va inspira să schimbăm lumea din jurul nostru.

**

Să fim amabili!

Fii amabil- este un concept atât de simplu și elementar!

*

Iată câteva motive pentru care merită să fii amabil:

Realizezi mult mai multe lucruri.Menționez această idee în primul rând pentru că este atât de pragmatică.Este adevărat.Dacă ești binevoitor cu oamenii, aduci mai multe la îndeplinire-fie că încerci să comunici, fie că încerci să îndeplinești vreo sarcină importantă.

Te face să te simți bine.A fi amabil conține în sine o răsplată.

Toată lumea merită.A fi amabil este un mod concret , practic și simplu de a conștientiza unicitatea pe care Divinitatea a pus-o în fiecare dintre noi. Este o cale de a-i arăta fiecărei persoane întâlnite respectul și demnitatea pe care le merită.În acest fel , ne raliem spiritul democratic , ce susține că fiecare persoană contează.Ne place să credem în conceptul de "societate unitară" , dar, dacă am fi sinceri , ar  trebui să admitem faptul că suntem divizați în multe categorii etnice, economice, educaționale, sociale , geografice și aletele.Amabilitatea ridică cel mai ușor barierele.

Este mai ușor pe termen lung.Uneori, amabilitate face viața mai simplă.Cu toții știm că zâmbetul cere puțină energie și mai puțini mușchi decât o încruntare.Aceeași economie de efort funcționează și în interacțiunile umane.A fi amabil este mai ușor decât a adopta cealaltă alternativă.Acest lucru este și mai vizibil în efectele pe termen lung .Faci față mai ușor reacțiilor de orice tip ale celorlalți.Tensiunea scăzută și intențiile bune conduc la o eficiență mărită.Rareori îți faci dușmani dacă te comporți cu amabilitate.

Nu ai nimic de pierdut.Rareori te costă ceva.Poate doar câteva momente , energie și idei.Desigur că , din când in când , întâlnim persoane care profită de amabilitatea noastră și care ar putea crede că a fi binevoitor e un semn de slăbiciune.Însă în final , tot amabilitatea va triumfa.

**

Ce este amabilitatea?

Încerc să definesc amabilitatea prin tot felul de sintagme:bunăvoință, grijă, prietenie, bunătate, blândețe, generozitate, politețe , afecțiune, omenie, gata de a oferi ajutor.Toate sunt apropiate ca sens , dar niciuna nu este egală cu conceptul de amabilitate .

Problema nu e ce  este amabilitatea , ci cum o pui in practică.

A fi amabil este o alegere. Este o decizie conștientă, care cere hotărâre, convingere și tărie de caracter.

 Amabilitatea  pare cel mai mic lucru pe care îl putem face, 

dar când undele se răspândesc ,

 ea poate schimba nu numai viața ta , 

ci întreaga lume.

Victime cu toții

Problema principală este aceea a atitudinii.Întotdeauna aici este solutia.Un prim pas în depășirea unui obstacol este schimbarea atitudinii.Mult prea mulți oameni se consideră victime.

Ei au o vedere prea îngustă asupra greutăților-au deci o mentalitate de victimă, care înseamnă o privire limitată, îndreptată spre sine, având în centrul atenției cele mai apropiate și imediate obstacole, astfel încât nimic nu mai poate fi văzut dincolo de ele.

*

Oamenii cu asemenea perpectivă devin atât de împovărați de dificutăți, încât se simt paralizați , fără putere.Apoi, de vreme ce nu sunt responsabili pentru obstacolele aparent insurmontabile care par să-i înconjoare, ei își asumă puțin sau deloc din responsabilitatea rezolvării acelor probleme.De fapt , ei se consideră doar "victime"-așa că altcineva trebuie să indrepte lucrurile.

**

Un leac bun pentru mentalitatea de victimă?Le numesc cele 7 reguli ale vieții.

Află cine este responsabil."Eu sunt responsabil".Dacă pornești de la aceste trei cuvinte , poți să începi deja să-ți construiești o viață nouă,poate chiar o lume nouă.

Încrede-te în ceva înălțător.Când suntem hotărâți să ne punem ținte înalte , succesul apare înainte ca rezultatele să devină vizibile.Viața ta merită un motiv nobil.

Exersează toleranța.O să te placi mai mult pe tine însuți și ceilalți te vor plăcea și ei.

Fii curajos .Ține minte:curajul înseamnă să te lupți cu frica, nu să fii făra frică.Dacă o provocare este adevărat importantă pentru tine, se ințelege de la sine că trebuie să fii puțin neliniștit.Ne îngrijorăm  doar de lucrurile de care nu pasă cu adevărat.

Inbește pe cineva.Pentru că așa o să știi ce înseamnă bucuria.

Fii ambițios.Un singur efort nu e suficient pentru ca problemele să se rezolve sau visurile tale să se îndeplinească.Să dorim să devenim mai mult decât ceea ce suntem este ceva normal și benefic.

Zâmbește.Pentru că nimeni nu o poate face in locul tău.

***

"Un om care se crede o victimă  pășește pe nisip și

 uitându-se în jos , vede doar nisip,

 dar un om care se consideră învingător 

vede materia primă pentru a construi un castel."

Nimic continuat

Mi-am dat seama că vorbesc fără să meditez uneori.

Am folosit cuvântul eliberare și poate că l-am folosit într-un mod egoist, gândindu-mă doar din perspectiva unei soluții temporare.Crezând că tot ce am nevoie acum este de eliberare iar apoi mă pot întoarce la persoana din oglindă.

*

M-am uitat la definiția acestui concept pe care observ ca mi-l impun din ce în ce mai mult.Și voi alege ceea ce m-a atins.
Eliberare: a salva, a mântui, a ierta,a  dezrobi, a ieși ,a desprinde,a desface. 

**

Eliberarea aceasta este singura mea soluție.Am nevoie de salvare.Am nevoie sa fiu scoasă din apă dar apoi să nu mă mai arunc iar.

Am nevoie de o mântuire , de o căire sinceră astfel sufletul meu să nu mai resimtă nimic din tot ce este promovat in jurul nostru.Să nu simtă răutate, răzbunare, durere.

Știu că nu aș fi om dacă nu aș fi avut si astfel de trăiri.Doar că nu vreau ca suflarea mea să fie împovorată permanent de o stare, vreau doar o conștientizare a acestui fapt , o conștientizare a lucrurilor normale , reale dar trecătoare.

Am nevoie de iertare.Iertarea Lui dar și a celor din jur.Simți diferit aerul rece de afară când te simți eliberat de orice datorie in fața oamenilor.

Am nevoie de o dezrobire din fața lucrurilor care tot ce fac este să mă adâncească, să mă pierd de mine, de sufletul meu.

Am nevoie de o ieșire fictivă din tot ceea ce lumea astăzi promovează, de o desprindere de tine , de tine și de tine pentru că uite cum simt teamă numai rostindu-vă numele.Prefer să nu o fac.

Am nevoie ca sufletul meu să fie desfăcut in doua , odata cu mintea mea de  un medic zeificat care să înlăture tot ceea ce provoacă suferință și durere, lăsând loc poate pentru un zâmbet..

*** 

Am nevoie de fiecare în parte ca să mă pot întoarce .Nu vreau să te mai văd .

Eu nu am fost un suflet curat și bun.Dar tu transformi totul în dispreț și disperare.

Vreau să mă eliberez de tine.

"Nu stiu ce ma împiedica sa fac un pas mai departe, 

nu stiu ce m-a tras tot timpul înapoi si ce-mi da 

acum tracul, panica asta.

 S-ar zice ca pânza de paianjen s-a întins si s-a tot întins pâna aici. 

Dar mai departe nu e la fel?!... 

Paianjenul tese harnic, ar putea sa ma înghita, 

dar se joaca cu mine. 

Dupa cum vezi, am vrut sa fug, sa scap din plasa lui,

 dar iata-ma prinsa în plasa."

Cella Serghi

Part 1

Nimic

M-am gândit că n-am mai scris de mult.Poate că au fost doar câteva zile dar poate că toate lucrurile aduse de aceste "câteva" zile m-au făcut să cred că a trecut mult prea mult timp .

De înțeles este faptul că nu scriu pentru nimeni , nu aștept să fiu citită de cineva.Este doar terapia mea.Nu scriu sofisticat si nici nu mă întrec cu cei ca mine.

Scriu ca să mă eliberez.

Nu voi scrie despre Valentine's Day și nici despre noile cupluri mondene.

Nici măcar nu mi-am format o idee cu privire la ce voi înșira.Zic să las cuvintele de la sine.

Si a fost liniste...

Part 2

Promisiunea noastra

"Poate că numai muzica poate exprima la altitudinile ei, poate că numai legănările de valuri, zborurile printre aştrii, apropierea de soare pot reda ceea ce simt eu lângă tine."

Este ziua aceea..

Ziua in care ne-am promis unul celuilalt.Este ziua in care te-am privit si am stiu ca esti al meu.Doar al meu ..

Este ziua noastra iubitule ...

Te iubesc in fiecare zi mai mult..