Nimic continuat

Mi-am dat seama că vorbesc fără să meditez uneori.

Am folosit cuvântul eliberare și poate că l-am folosit într-un mod egoist, gândindu-mă doar din perspectiva unei soluții temporare.Crezând că tot ce am nevoie acum este de eliberare iar apoi mă pot întoarce la persoana din oglindă.

*

M-am uitat la definiția acestui concept pe care observ ca mi-l impun din ce în ce mai mult.Și voi alege ceea ce m-a atins.
Eliberare: a salva, a mântui, a ierta,a  dezrobi, a ieși ,a desprinde,a desface. 

**

Eliberarea aceasta este singura mea soluție.Am nevoie de salvare.Am nevoie sa fiu scoasă din apă dar apoi să nu mă mai arunc iar.

Am nevoie de o mântuire , de o căire sinceră astfel sufletul meu să nu mai resimtă nimic din tot ce este promovat in jurul nostru.Să nu simtă răutate, răzbunare, durere.

Știu că nu aș fi om dacă nu aș fi avut si astfel de trăiri.Doar că nu vreau ca suflarea mea să fie împovorată permanent de o stare, vreau doar o conștientizare a acestui fapt , o conștientizare a lucrurilor normale , reale dar trecătoare.

Am nevoie de iertare.Iertarea Lui dar și a celor din jur.Simți diferit aerul rece de afară când te simți eliberat de orice datorie in fața oamenilor.

Am nevoie de o dezrobire din fața lucrurilor care tot ce fac este să mă adâncească, să mă pierd de mine, de sufletul meu.

Am nevoie de o ieșire fictivă din tot ceea ce lumea astăzi promovează, de o desprindere de tine , de tine și de tine pentru că uite cum simt teamă numai rostindu-vă numele.Prefer să nu o fac.

Am nevoie ca sufletul meu să fie desfăcut in doua , odata cu mintea mea de  un medic zeificat care să înlăture tot ceea ce provoacă suferință și durere, lăsând loc poate pentru un zâmbet..

*** 

Am nevoie de fiecare în parte ca să mă pot întoarce .Nu vreau să te mai văd .

Eu nu am fost un suflet curat și bun.Dar tu transformi totul în dispreț și disperare.

Vreau să mă eliberez de tine.

"Nu stiu ce ma împiedica sa fac un pas mai departe, 

nu stiu ce m-a tras tot timpul înapoi si ce-mi da 

acum tracul, panica asta.

 S-ar zice ca pânza de paianjen s-a întins si s-a tot întins pâna aici. 

Dar mai departe nu e la fel?!... 

Paianjenul tese harnic, ar putea sa ma înghita, 

dar se joaca cu mine. 

Dupa cum vezi, am vrut sa fug, sa scap din plasa lui,

 dar iata-ma prinsa în plasa."

Cella Serghi

Part 1

Întrebări

Iertare inseamna uitare.

Imi e greu sa trec peste tot ceea ce pentru tine uneori pare atat de neimportant.Stau si ma intreb daca am iertat vreodata ce a fost, daca nu cumva doar am uitat pret de cateva clipe iar apoi m-am intors de unde am plecat.

**

Ma intrebi de ce insist atat.Nu stiu sa-ti dau un raspuns.Uneori am impresia ca asa pot trece , alte ori cand te vad atat de indiferent fata ea tind sa ma gandesc ca de fapt nici nu ti-a pasat de iubirea ce ti-o purtam.

Mi-e greu sa iti explic in cuvinte asternute pe hartie cat de vulnerabila ma simt atunci cand ma privesti in ochi si pentru cateva secunde ma simt pierduta si atat de legata de tine.Ma simt pierduta de lumea asta si parca ma ingropi in fantasticul tau .

**

Unii spun " iert dar nu uit".Eu nu pot sa trec prin lumea asta asa , agatandu-ma mereu in prezentul meu de trecut.Nu stiu daca te-am iertat , daca am iertat .

Vreau sa uit.Acum le simt mai vii ca niciodata.

Un nou drum

Binecuvantarea

Am ales un alt drum.Este unul nou pe care nu-l cunosc .Mi-a fost greu sa ma desprind de tot ceea ce inseamna "acasa" .Am plecat cum o tristete in inima pe care nu am putut-o ascunde pentru ca nu puteam avea un zambet pe fata.Nu m-am gandit ca asa trebuie sa pleci "in viata" .Nu m-am gandit niciodata la clipa reala in care voi spune "Voi ramaneti aici!".Mereu parca am privit cu entuziasm acele momente si in acel crampei de fantezie pe care l-am creat, am uitat sa experimentez si durerea despartirii.

A inceput absurd ca si cum as fi plecat in tabara .Mi-am pus bagajele care erau mai multe ca deobicei in masina si m-am dus in casa sa ne mai spunem cateva cuvinte.Am avut lacrimi pe obraz atunci cand am fost prinsa de maini de catre parintii mei si au rostit o rugaciune de multumire pentru ceea ce am fost si sunt pentru ei.Am vazut si lacrimi in ochii lor..Ne-am spus la sfarsit"ne vedem cu bine".

Inca am un nod in gat cand ma gandesc ca am lasat totul in urma mea si acum...acum sunt pe un drum necunoscut , singura , sunt privita cu grija pentru nu a cadea de tot. 

Mi-e dor.

"Giulia: Nu ti se pare trista viata, Mirona? Absurda?

Mirona: Trista? Da, Giulia. Absurda nu. Mi se pare ca asist la mai multe piese de teatru care se joaca în acelasi timp, ca decorurile se schimba deodata si încerc sa prind câte ceva din fiecare."

"Noaptea, mizeria era ştearsă de întuneric; afară- toată liniştea, tot albastrul, toată puzderia de stele. Printre ele căutam răspuns la neliniştea mea, la atâtea întrebări care mă chinuiau."Cella Serghi

Tu nu vei pleca.

"Trebuie sa existe un colt de lume în care viata e frumoasa. Fericirea trebuie sa existe. Sau poate e nevoie de un potop, de un cutremur, de niste mâini uriase care sa zgâltâie globul, si totul sa înceapa din nou..."

Cella Serghi

Ma doare cumplit .Urasc acea foaie alba in care din cateva litere si cifre iti poti vedea oarecum viitorul.

Nu-mi poti intelege zbuciumul pe care l-am avut atunci cand am privit-o si dintr-o data firul care ma tinea rationala , in picioare,s-a taiat.Am vazut diagnosticul si am simtit ca a reusit.A reusit sa ma atinga acolo ,unde simteam o insuportabila durere.Acolo unde nu mi-am imaginat vreodata ca vom ajunge.Acolo unde doar intr-un vis urat am mai trait senzatii.

Nu  te va lua nimic.Ma crezi ?

Fiecare obstacol incearca rabdarea..Tu esti al meu.

Plang.Stii de ce ? Pentru ca iti pot spune totul , iti pot demonstra totul ca sa te simti in siguranta.Dar nu-ti pot lua gandurile seara cand te pui in pat.Ma pot alinta asa cum iti place tie si iti pot darui totul .TOTUL.

Vreau sa nu ti fie frica.Da?"Când esti aici cu mine nu mai mi-e teama de nimic; nici chiar de moarte. Când nu esti mi-e frica..."

Ti-am promis.Nu vreau sa-mi fie frica.

Carte

Au fost.Imi place sa-mi creez in globul meu, imaginea unor oameni care nu se bucura pt raul meu dar ma intorc la fiinta rationala si realizez ca rautatea unora a atins culmi inumane si au simtit bucurie atunci cand m-am desprins de zona mea de confort.

Unii m-au invinuit, altii au spus " asa a fost sa fie!priveste inainte!" dar am revenit la conditia mea , m-am privit si pe langa dezamagire , durere, ranchiuna, frustrare , am definit forme sure de implinire, fericire .Am aruncat un zambet si ma simteam prost.

Nu puteam vedea nimic definit in fata mea si parca pana atunci traisem intr-o nebunie.Nu atinsesem nimic , nici macar nu experientasem ceva care m-ar fi putut duce pana acolo.Eram sigura ca asa urma sa fie.Iar acum pentru prima data imi afirm gandul ca nimic n-a fost asa cum mi-am dorit, nici macar cum mi-am imaginat.

Azi s-a jucat ultima carte, nici macar acum nu stiu rezultatul ,in schimb privesc inapoi si  imi dau seama ca a fost mai bine asa, ca n-am depasit ceea ce mi-am dorit atat de mult sa dispara din viata mea.E un labirint in care ma adancesc si sunt constienta ca nu am cum sa mai ies.Si da , m-am razgandit. N-am sa inchei o carte punand punct unde vreau  iar pe urmatoarea pagina sa incep o alta .Voi da sansa cartii si ii voi scrie un alt capitol, unul poate mai reusit sau nu.Macar am incercat.E o carte de familie , de durere,tradare,minciuna, adolescenta,dezamagire, decadere, iubire.Acum ce urmeaza?

"Daca m-am razgândit în ultima clipa, e ca asa a fost sa fie, ca altfel nu s-a putut, ca nu ma pot desprinde de pânza de paianjen."