"Noaptea, mizeria era ştearsă de întuneric; afară- toată liniştea, tot albastrul, toată puzderia de stele. Printre ele căutam răspuns la neliniştea mea, la atâtea întrebări care mă chinuiau."Cella Serghi

Tu nu vei pleca.

"Trebuie sa existe un colt de lume în care viata e frumoasa. Fericirea trebuie sa existe. Sau poate e nevoie de un potop, de un cutremur, de niste mâini uriase care sa zgâltâie globul, si totul sa înceapa din nou..."

Cella Serghi

Ma doare cumplit .Urasc acea foaie alba in care din cateva litere si cifre iti poti vedea oarecum viitorul.

Nu-mi poti intelege zbuciumul pe care l-am avut atunci cand am privit-o si dintr-o data firul care ma tinea rationala , in picioare,s-a taiat.Am vazut diagnosticul si am simtit ca a reusit.A reusit sa ma atinga acolo ,unde simteam o insuportabila durere.Acolo unde nu mi-am imaginat vreodata ca vom ajunge.Acolo unde doar intr-un vis urat am mai trait senzatii.

Nu  te va lua nimic.Ma crezi ?

Fiecare obstacol incearca rabdarea..Tu esti al meu.

Plang.Stii de ce ? Pentru ca iti pot spune totul , iti pot demonstra totul ca sa te simti in siguranta.Dar nu-ti pot lua gandurile seara cand te pui in pat.Ma pot alinta asa cum iti place tie si iti pot darui totul .TOTUL.

Vreau sa nu ti fie frica.Da?"Când esti aici cu mine nu mai mi-e teama de nimic; nici chiar de moarte. Când nu esti mi-e frica..."

Ti-am promis.Nu vreau sa-mi fie frica.

Carte

Au fost.Imi place sa-mi creez in globul meu, imaginea unor oameni care nu se bucura pt raul meu dar ma intorc la fiinta rationala si realizez ca rautatea unora a atins culmi inumane si au simtit bucurie atunci cand m-am desprins de zona mea de confort.

Unii m-au invinuit, altii au spus " asa a fost sa fie!priveste inainte!" dar am revenit la conditia mea , m-am privit si pe langa dezamagire , durere, ranchiuna, frustrare , am definit forme sure de implinire, fericire .Am aruncat un zambet si ma simteam prost.

Nu puteam vedea nimic definit in fata mea si parca pana atunci traisem intr-o nebunie.Nu atinsesem nimic , nici macar nu experientasem ceva care m-ar fi putut duce pana acolo.Eram sigura ca asa urma sa fie.Iar acum pentru prima data imi afirm gandul ca nimic n-a fost asa cum mi-am dorit, nici macar cum mi-am imaginat.

Azi s-a jucat ultima carte, nici macar acum nu stiu rezultatul ,in schimb privesc inapoi si  imi dau seama ca a fost mai bine asa, ca n-am depasit ceea ce mi-am dorit atat de mult sa dispara din viata mea.E un labirint in care ma adancesc si sunt constienta ca nu am cum sa mai ies.Si da , m-am razgandit. N-am sa inchei o carte punand punct unde vreau  iar pe urmatoarea pagina sa incep o alta .Voi da sansa cartii si ii voi scrie un alt capitol, unul poate mai reusit sau nu.Macar am incercat.E o carte de familie , de durere,tradare,minciuna, adolescenta,dezamagire, decadere, iubire.Acum ce urmeaza?

"Daca m-am razgândit în ultima clipa, e ca asa a fost sa fie, ca altfel nu s-a putut, ca nu ma pot desprinde de pânza de paianjen."