Nimic continuat

Mi-am dat seama că vorbesc fără să meditez uneori.

Am folosit cuvântul eliberare și poate că l-am folosit într-un mod egoist, gândindu-mă doar din perspectiva unei soluții temporare.Crezând că tot ce am nevoie acum este de eliberare iar apoi mă pot întoarce la persoana din oglindă.

*

M-am uitat la definiția acestui concept pe care observ ca mi-l impun din ce în ce mai mult.Și voi alege ceea ce m-a atins.
Eliberare: a salva, a mântui, a ierta,a  dezrobi, a ieși ,a desprinde,a desface. 

**

Eliberarea aceasta este singura mea soluție.Am nevoie de salvare.Am nevoie sa fiu scoasă din apă dar apoi să nu mă mai arunc iar.

Am nevoie de o mântuire , de o căire sinceră astfel sufletul meu să nu mai resimtă nimic din tot ce este promovat in jurul nostru.Să nu simtă răutate, răzbunare, durere.

Știu că nu aș fi om dacă nu aș fi avut si astfel de trăiri.Doar că nu vreau ca suflarea mea să fie împovorată permanent de o stare, vreau doar o conștientizare a acestui fapt , o conștientizare a lucrurilor normale , reale dar trecătoare.

Am nevoie de iertare.Iertarea Lui dar și a celor din jur.Simți diferit aerul rece de afară când te simți eliberat de orice datorie in fața oamenilor.

Am nevoie de o dezrobire din fața lucrurilor care tot ce fac este să mă adâncească, să mă pierd de mine, de sufletul meu.

Am nevoie de o ieșire fictivă din tot ceea ce lumea astăzi promovează, de o desprindere de tine , de tine și de tine pentru că uite cum simt teamă numai rostindu-vă numele.Prefer să nu o fac.

Am nevoie ca sufletul meu să fie desfăcut in doua , odata cu mintea mea de  un medic zeificat care să înlăture tot ceea ce provoacă suferință și durere, lăsând loc poate pentru un zâmbet..

*** 

Am nevoie de fiecare în parte ca să mă pot întoarce .Nu vreau să te mai văd .

Eu nu am fost un suflet curat și bun.Dar tu transformi totul în dispreț și disperare.

Vreau să mă eliberez de tine.

"Nu stiu ce ma împiedica sa fac un pas mai departe, 

nu stiu ce m-a tras tot timpul înapoi si ce-mi da 

acum tracul, panica asta.

 S-ar zice ca pânza de paianjen s-a întins si s-a tot întins pâna aici. 

Dar mai departe nu e la fel?!... 

Paianjenul tese harnic, ar putea sa ma înghita, 

dar se joaca cu mine. 

Dupa cum vezi, am vrut sa fug, sa scap din plasa lui,

 dar iata-ma prinsa în plasa."

Cella Serghi

Part 1

Carte

Au fost.Imi place sa-mi creez in globul meu, imaginea unor oameni care nu se bucura pt raul meu dar ma intorc la fiinta rationala si realizez ca rautatea unora a atins culmi inumane si au simtit bucurie atunci cand m-am desprins de zona mea de confort.

Unii m-au invinuit, altii au spus " asa a fost sa fie!priveste inainte!" dar am revenit la conditia mea , m-am privit si pe langa dezamagire , durere, ranchiuna, frustrare , am definit forme sure de implinire, fericire .Am aruncat un zambet si ma simteam prost.

Nu puteam vedea nimic definit in fata mea si parca pana atunci traisem intr-o nebunie.Nu atinsesem nimic , nici macar nu experientasem ceva care m-ar fi putut duce pana acolo.Eram sigura ca asa urma sa fie.Iar acum pentru prima data imi afirm gandul ca nimic n-a fost asa cum mi-am dorit, nici macar cum mi-am imaginat.

Azi s-a jucat ultima carte, nici macar acum nu stiu rezultatul ,in schimb privesc inapoi si  imi dau seama ca a fost mai bine asa, ca n-am depasit ceea ce mi-am dorit atat de mult sa dispara din viata mea.E un labirint in care ma adancesc si sunt constienta ca nu am cum sa mai ies.Si da , m-am razgandit. N-am sa inchei o carte punand punct unde vreau  iar pe urmatoarea pagina sa incep o alta .Voi da sansa cartii si ii voi scrie un alt capitol, unul poate mai reusit sau nu.Macar am incercat.E o carte de familie , de durere,tradare,minciuna, adolescenta,dezamagire, decadere, iubire.Acum ce urmeaza?

"Daca m-am razgândit în ultima clipa, e ca asa a fost sa fie, ca altfel nu s-a putut, ca nu ma pot desprinde de pânza de paianjen."