Au fost.Imi place sa-mi creez in globul meu, imaginea unor oameni care nu se bucura pt raul meu dar ma intorc la fiinta rationala si realizez ca rautatea unora a atins culmi inumane si au simtit bucurie atunci cand m-am desprins de zona mea de confort.
Unii m-au invinuit, altii au spus " asa a fost sa fie!priveste inainte!" dar am revenit la conditia mea , m-am privit si pe langa dezamagire , durere, ranchiuna, frustrare , am definit forme sure de implinire, fericire .Am aruncat un zambet si ma simteam prost.
Nu puteam vedea nimic definit in fata mea si parca pana atunci traisem intr-o nebunie.Nu atinsesem nimic , nici macar nu experientasem ceva care m-ar fi putut duce pana acolo.Eram sigura ca asa urma sa fie.Iar acum pentru prima data imi afirm gandul ca nimic n-a fost asa cum mi-am dorit, nici macar cum mi-am imaginat.
Azi s-a jucat ultima carte, nici macar acum nu stiu rezultatul ,in schimb privesc inapoi si imi dau seama ca a fost mai bine asa, ca n-am depasit ceea ce mi-am dorit atat de mult sa dispara din viata mea.E un labirint in care ma adancesc si sunt constienta ca nu am cum sa mai ies.Si da , m-am razgandit. N-am sa inchei o carte punand punct unde vreau iar pe urmatoarea pagina sa incep o alta .Voi da sansa cartii si ii voi scrie un alt capitol, unul poate mai reusit sau nu.Macar am incercat.E o carte de familie , de durere,tradare,minciuna, adolescenta,dezamagire, decadere, iubire.Acum ce urmeaza?
"Daca m-am razgândit în ultima clipa, e ca asa a fost sa fie, ca altfel nu s-a putut, ca nu ma pot desprinde de pânza de paianjen."
