"Be weird.Be random.Be who you are.Because you never know who would love the person you hide."
Se afișează postările cu eticheta amintire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amintire. Afișați toate postările

vineri, 22 martie 2013

22 martie, o amintire





Scriu ca sa nu uit de mine.
Se faceau 4 ani ..
Ce iti pot spune ?
Ca n-a fost iubire..Ca ne privim cu instrainare si totusi...
Si totusi vad in tine amintirea.
Nu-mi lipsesti si nu simt nimic legat de tine .
Zambesc.
Imi amintesc parca in detaliu chiar daca esti de mult trecut.
Nu ma judec pentru acest lucru pentru ca ai ramas acolo , cum am spus, in trecut.
Te impachetez acum .
Aleg sa o fac frumos si sa te asez la loc in inima mea.
Poate ca te voi mai desface candva..






"Nu mai era pentru mine decât un personaj de opereta,
 conventional, ridicol,
din fauna din care pornisem si eu
 si de care
 ma simteam rupta
 definitiv."

sâmbătă, 2 februarie 2013

Promisiunea noastra





"Poate că numai muzica poate exprima la altitudinile ei, poate că numai legănările de valuri, zborurile printre aştrii, apropierea de soare pot reda ceea ce simt eu lângă tine."



Este ziua aceea..
Ziua in care ne-am promis unul celuilalt.Este ziua in care te-am privit si am stiu ca esti al meu.Doar al meu ..












Este ziua noastra iubitule ...
Te iubesc in fiecare zi mai mult..


duminică, 21 octombrie 2012

Întrebări

Iertare inseamna uitare.

Imi e greu sa trec peste tot ceea ce pentru tine uneori pare atat de neimportant.Stau si ma intreb daca am iertat vreodata ce a fost, daca nu cumva doar am uitat pret de cateva clipe iar apoi m-am intors de unde am plecat.
**

Ma intrebi de ce insist atat.Nu stiu sa-ti dau un raspuns.Uneori am impresia ca asa pot trece , alte ori cand te vad atat de indiferent fata ea tind sa ma gandesc ca de fapt nici nu ti-a pasat de iubirea ce ti-o purtam.
Mi-e greu sa iti explic in cuvinte asternute pe hartie cat de vulnerabila ma simt atunci cand ma privesti in ochi si pentru cateva secunde ma simt pierduta si atat de legata de tine.Ma simt pierduta de lumea asta si parca ma ingropi in fantasticul tau .

**
Unii spun " iert dar nu uit".Eu nu pot sa trec prin lumea asta asa , agatandu-ma mereu in prezentul meu de trecut.Nu stiu daca te-am iertat , daca am iertat .
Vreau sa uit.Acum le simt mai vii ca niciodata.


duminică, 16 septembrie 2012

Cerul este al nostru, el ne-a unit..

"În care anume clipă m-am îndrăgostit de el nu voi şti niciodată. Dragostea mea pentru el s-a născut, poate, din nevoia mea de a iubi."




Te-am cunoscut anul trecut si de fapt te stiam de o viata.Era altceva .Erai doar un strain ce statea ori pe randul din fata mea ori pe cel din spate.Nu mi aratai nimic niciodata .Nicio privire ci poate un salut politicos cateodata.Te prezentai dur si lipsit de interes fata de ce aveam noi in comun.
Ai uitat complet de vara aceea in care m-ai intrebat pe care sa o alegi , sau acea seara in care am urcat pana la cel mai apropiat punct de unde puteai vedea toata tabara si am vorbit...
N-am stat mult dar a fost de-ajuns cat sa-mi ramana intiparit in minte tricoul tau alb si largut precum si parul ciufulit.
Nu te vedeam sofisticat sau interesant, doar imi placea prezenta ta.Stilurile erau chiar diametral opuse iar parerile tale despre mine nu erau chiar favorabile.Eram poate doar o cunostinta pe care nevrand o aveai si trebuia sa o respecti.
Cred ca nu ai observat niciodata cat de atent te priveam cand eram in tren , cand mergeam spre casa.Stiam ca urma sa nu mai vorbim mult timp.Asa a si fost.Au trecut 3 ani in care nu imi amintesc sa-ti fi mai spus ceva.Te-am felicitat pentru rezultatele frumoase si din nou ne-am privit cu instrainare.
A venit momentul in care trebuia sa accept ca pe o obligatie faptul ca urmatoarele 3 zile trebuia sa le petrecem impreuna.Nu doar noi doi, erau si ceilalti.Ai aruncat o privire si un salut rece:"Buna!" si am raspuns in aceasi maniera.
Aveam in mare tot ce-mi doream ,ai aparut tu si ai dat startul unui meci in mintea mea.Ai inceput sa ma privesti si parca si ochii mei erau mai atenti la tine.Ai inceput sa-mi vorbesti  iar vocea mea a prins forma pentru tine.Am privit amandoi sus.Era mare , era unic.De atunci nu a mai fost niciodata asa cerul.A fost primul care ne-a legat.Si a facut-o intr-un mod profund.Pt ca ai plecat si totusi amandoi am continuat sa facem asta.Si ai facut-o pentru ca iti era dor , nu de acel cer , ci de acel "noi".
Te-ai intors iar azi ,simt fericire.
Iubesc acel "noi" care l-a format cerul , te iubesc pe tine , dorinta pe care am refuzat sa ti-o spun atunci cand am vazut prima stea cazatoare.






"Nu te mai las sa pleci,[ ...] ramâi aici, ramâi... Uite cerul, soarele, palmierii, totul e al nostru si ne apartine, fiindca suntem tineri, tineri, tineri..."