Un sir lung de zile in care te-am invinovatit si am cautat argumente pentru ceea eram mult prea devreme "noi",
tu .
Trebuie sa stii ca nicio razbunare nu e mai cumplita ca aceea ce izvoraste din dragoste.
Asa ca am lasat ca prin mine , vasul pe alocuri sfaramat sa curga negare , ura , dispret in fata oamenilor , a vietii.
Si te-ai dus si mi-ai aratat intr-un fals mod cat de bine iti era cand de fapt erai la fel de purtat de val ca si mine ...Prins in jocul tau ca un viciu.
Ai fost un alcoolic al seductiei.Ai baut de cate ori ai avut ocazia iar cand ai renuntat nu ti-au trebuit mai multe de 2 zile pentru a veni acasa si a intoarce lumea mea la 180 de grade.
Tu intelegi ce nopti adanci s-au inecat in suspine si regrete? Priveam ceea ce cu ceva timp in urma credeam ca a nascut iubire iar in acel prezent era doar intermediul prin care in noptile tarzii ma aducea la tine .
Imi intrai in sange si ma umpleam de ganduri cu tine cand erai atat de departe , plecat dar mereu actual.
Si simteam pentru prima oara ca fericirea mea s-a dus si ma sufoca si crede-ma ca tot ceea ce simti atunci e durere.
M-am limitat la gandul de pasiune .Nu las pasiunea sa imi ia mintile. Reteaz-o inca de la inima .Cine rationează in iubire e stapanul celuilalt. Cel mai sanatos lucru e sa te consideri satisfacut cu prima faza a legaturii, care de altfel e primavara dragostei. Acolo salasluieste fericirea. Dupa ce ai gustat din mierea ei, ce mai astepţi? Paradisul n-are numai un sarpe, ci mai mulţi. Vrei sa te muste sarpele geloziei, al infidelitatii sau al abandonarii? Veninul lor e rau, cateodata chiar mortal. Nu sorbi prea insetat din fericire, caci fericirea e insatiabila ca apa sarata a naufragiatului: cu cat bei, cu atat iti creste setea. O fericire egala e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire.
Si am trait asa pentru o vreme...
Te-am vazut ca un vis nascut mort.
*
Te-ai intors acasa in luna februarie dupa 6 luni de absenta .6 luni in care m-am angajat in alte ganduri de dorul celor ce te implicau pe tine
Atunci a fost momentul slabiciunii mele .Atunci te-ai impregnat in inima mea si ai ramas ca o durere.Am realizat ca marile dureri nu dor la inceput. Ele sunt mari pentru ca deschid o rana care nu se mai vindeca.
Cu resentimente pentru tot ceea ce au fost acele luni ti-ai cerut iertare si am inceput un nou capitol al vietii noastre.
Au fost zile pline de zambet, in care sufletele noastre poate au simtit mai profund dimensiunea iubirii noastre de inceput.
Era un dor al trupurilor si al sufletelor noastre inexplicabil .Ne-am luptat cu saruturi lungi si priviri ce varsau cuvinte, promisiuni.
**
"Iubirile cele mai mari sunt tocmai
cele de care te îndoieşti mai mult."
Invitatie la vals-Mihail Drumes