Am pus capat unui sir lung de zile de dor si amaraciune.
Inca nu stiu daca sufletul meu s-a vindecat de boala trecutului tau insa incerc sa nu-l mai iau in seama.
Pe el , trecutul.
*
Poate ca unii ar judeca si ar spune ca sunt prea slaba,pentru ca ar fi trebuit sa raspund cu acea razbunare pe care o considera utila .Dar cum sa te ranesc , ranindu-mi sufletul?Astfel as nega toata dragostea mea pentru tine.
Am spus undeva in istoric ca unele greseli nu le mai poti repara insa cred ca iertarea este o forma de iubire.
Cred in iubirea pe care nu o poti cumpara cu niciuna din bogatiile pamantului , dar o poti avea macar cu un suras.
Acum simt ca din noaptea trecutului, peste care cursese atata pustiu de ani, s-a desprins vie, ca o raza de lumină, dragostea mea dintai.
**
Doar acum ai simtit pretul meu .
Nu vreau ca toate gandurile mele si visurile de fericire in legatura cu tine sa fie insasi fericirea.Imi doresc ca intr-o zi sa simt din nou acea alinare a sufletului , acea caldura a razei de soare desprinsa din zambetul tau.
Iti pun in maini sufletele noastre,ai grija de ele.
Acum viata din mine iti cere ca zilele trecutului sa moara.
Ar fi o dulce inmormantare ...insa stiu ca nu ai cum sa te desprinzi in bucatele si sa lasi in tine doar ce e bun.Binele si raul coexista , se implinesc.
Acum raman doar mangaieri, sarutari, cuvinte bune şi dulci,
ca miezul de paine calda..
Sper ca se merita.
"Eu nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet
si noroi-
dar ma gandesc la
tine.
Cu gheare de lumina
o dimineata-ti va
ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa
curat,
cum gandul tau il
vrea,
cum inima iubirii
tale-l crede.
Vei plange mult atunci
ori vei ierta?
Vei plange mult ori
vei zambi
de razele acelei
dimineti,
in care eu ti-oi zice
fara umbra de cainta:
Nu
stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?”
