Stii cum e ?
Trebuie sa te bucuri si sa simti adierea vantului, stropii de ploaie intr-o zi mult prea calduroasa .
Trebuie sa inveti sa privesti si zambetele oamenilor si sa nu vezi doar durerea lor.
Cred ca asa e si in dragoste.
Ma opresc pentru ceva timp.
Ma simt de parca nu as respira si tot ceea ce sunt s-ar concentra asupra ta.
Nu vreau sa uit niciodata sa te privesc in detaliu.
Imi place sa numar clipitul ploapelor tale ,
sa privesc luminile ce se reflecta in ochii tai .
Imi place sa te privesc atunci cand nu realizezi ca o fac pentru ca atunci mereu te vad de fapt cum esti .
Si fiecare gest de reusita sau declin il surprind in adevaratul sens.
Cum poti descrie clipa aceea in care regasesti emotiile primului sarut chiar si dupa atat de mult timp?
Cand tot mana aceluia iti ofera protectie ,
cand tot in acele brate te simti ocrotit?
Poate ca nimeni nu ar putea sa se opreasca pentru o eternitate pentru a simti continuu astfel.
Poate ca e bine sa inveti acum ca uneori cel mai bine este sa te opresti din a alerga pentru a forma un castel din caramizi si nu iluzii.Poate ca fiecare din noi ar trebui ca la sfarsitul zilei sa aiba in minte si suflet doar aceste clipe in care
a zambit, a iubit , a simtit.
Uneori poate ca a te opri inseamna sa urci pe o scara a reusitei si nu o coborare vertiginoasa spre abisurile lumii.
„Iubirea, nebunia fiziologiei, nu se poate spune, totală, decât prin muzică,
fiindcă durerea se exprimă prin ţipete,
şi muzica e ţipătul perfecţionat.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu