Îmi adun din nou gândurile și încerc să le pun aici.Le pun în ordine și realizez că un singur clipit îmi poate distruge pacea.
Mă oprescși îmi amintesc motivul pentru care trebuie să depășesc totul.
Iubesc.
Am gânduri care mă urmăresc deja de ani.Mă robesc la propriu, reușesc să îmi schimbe liniștea în tulburare.
Mă gândesc la fericirea mea .Încerc să o construiesc .Să o reconstruiesc.
Bucăți aruncate peste tot.Mare dezordine.
Încerc măcar.
E un pustiu în mine pe care nu-l mai înțeleg.Alerg după lacrimi de bucurie , zâmbete , clipe de fericire.
Când le găsesc , nu mă pot bucura de ele deplin.
Renunț la tot .
Vreau să pleci .Vreau să te las să pleci .Doar așa pot să mai găsesc fericirea , iubirea mea.
E prea multă durere în iubirea ce ți-o port.Prea mult chin .
Sometimes your heart needs more time
to accept what your mind already knows.
"E prea multă durere în iubirea ce ți-o port.Prea mult chin ." Mi se potriveste atat de bine,si e atat de bine spus ,si atat de bine incheiat , perfect <3 Imi place , mult :x
RăspundețiȘtergereÎți mulțumesc pentru apreciere însă mă întristează existenta acestui sentiment de dezamăgire.Imi pare rau ca ajung să văd un poetic în tot gunoiul suferinței.
ȘtergereÎți mulțumesc că m-ai citit însă ceea ce este cu adevărat poetic este iubirea.