Fericire

Am citit astăzi despre fericire și tristețe.

Ca stare de spirit cu toții știm să definim în schimb ceea ce m-am întrebat este ceea ce aleg mereu între cele două.

*

Uneori viața ne surprinde cu fel de fel de evenimente care poate nu aduc doar zâmbete pe chipurile noastre ci răni adânci în suflet.

**

Ce aleg atunci când simt că totul este împotriva mea,că totul este lipsit de sens ,că nu merit poate ceea ce se întamplă.Dar oare ce merit?

***

Îmi consum energia gândindu-mă cum aș vrea să fie.Ceea ce eu îmi doresc nu coincide mereu cu ceea ce trebuie să fie iar atunci cad în ceea ce spunem noi starea de tristețe.Aleg să mă deprim și să nu lupt să fiu fericită.De fapt,așa este.Pentru a simți fericire trebuie să lupți chiar și în lucrurile mărunte.

Ne facem comozi în problemele noastre și apoi vorbim despre suferința.Dăm proporții extraordinare dezamăgirilor noastre uitând că leucemia sau cancerul nu te împiedică să zâmbești sau să simți altfel aerul proaspăt de primăvară.

Ne este frică de moarte și cu toate acestea alegem să alergăm sprea ea fără să ținem cont ca ea vine chiar dacă mergem la pas normal.

Nu ne bucurăm de copacii înfloriți ,de iarba proaspătă ,de o zi în care plouă sau e soare,lăsăm asta bătrânilor pentru că ei sunt mai conștienți că aceea poate fi ultima zi.

****

Vreau să mă îndrăgostesc de toate acestea și să simt iubire pentru ele ca pentru iubitul meu.

Aleg fericirea chiar și în bezna prăpastiei.