"Tu stii cum suna plânsul atunci când nu-l asculta decât lucrurile din casa, peretii?"
Și pleci .Nu te uiți în urma ta...
Lași acum o durere , un chin , o amărăciune.
Mai demult era doar iubire , poate slăbiciune.
O slăbiciune a sufletului , o revoltă neînțeleasă
Ce dor de o mângâiere atent aleasă.
Cu-n fir de sânge alegi să pleci
Să îmi lipsești ... cu totul.
Cu gândul și cu trupul,
Cu al tău suflu.
Să lași în mine chinul.
Disprețul.
Conștiința că n-auzi a mea strigare...
Mă doare!
