Tu nu auzi.

"Tu stii cum suna plânsul atunci când nu-l asculta decât lucrurile din casa, peretii?"

Și pleci .Nu te uiți în urma ta...

Lași acum o durere , un chin , o amărăciune.

Mai demult era doar iubire , poate slăbiciune.

O slăbiciune a sufletului , o revoltă neînțeleasă 

Ce dor de o  mângâiere atent aleasă.

Cu-n fir de sânge alegi să pleci 

Să îmi lipsești ... cu totul. 

Cu gândul și cu trupul, 

Cu al tău suflu.

Să lași în mine chinul.

Disprețul.

Conștiința că n-auzi a mea strigare... 

Mă doare!