Am coborât scările și doar privind necunoscuții din juru-mi , mi-am amintit de voi.Voi ,cărora v-am promis în urma jurămintelor o prietenie veșnică ce va fi dezlegată doar de sfârșitul trupurilor noatre.
Nu a fost așa.
Am clădit speranțe iluzorii despre ceva care din nou este iluzoriu.
Am clădit speranțe iluzorii despre ceva care din nou este iluzoriu.
Am crezut în poveștile din literatură în care distanțele, anii,schimbările ce interveneau , nu afectau poziția noastră unul față de celălalt.
Astăzi aleg să scriu despre voi,cei cărora în adolescența mea v-am oferit timpul meu,visul meu,durerea mea .
În ciuda faptului că nu am plecat de prea mult timp din locul în care am legat totul ,ruptura s-a provocat.
Nu mă judec după conceptul "într-o prietenie efortul vine din ambele părți "căci vă spun că nu a fost niciun efort între noi și de aceea nu a trebuit să aștept vreo venire.
Parcă ai uitat de toate cuvintele rostite I,la fel si serile in care stăteam indiferent de condiții pe scările de pe faleză D.
Așa cum ți-am înaintat regret în fața dezamăgirilor cu care viața te-a surprins A.
Așa cum ți-am înaintat regret în fața dezamăgirilor cu care viața te-a surprins A.
Îmi amintesc de acel trup mic ce în ciuda inocenței vârstei declanșa războaie printr-un simplu cuvânt.
Ți-am uitat timbrul din timpul refrenului "Copiliță fără minte".
Mi-e dor de dezbaterile din seara când încercam să-ți explicăm că toți cunoaștem ce înseamna vârful muntelui dar si adâncul prăpastiei și tot ceea ce trebuie să faci este să privești în sus,pentru că de acolo mereu vine lumina.Îmi alegeam atent cuvintele astfel să te fac să înțelegi câ dragostea de tată nu o vei găsi niciodată in brațele unui băiat oarecare.
Mi-e dor de cântecele tale ,mi-e dor de determinarea ta M.
V-ați legat de sufletul meu,ați fost martori și totuși...acum vă simt atât de departe.
Mi-e dor de voi toți, însă nu știu de ce sufletul meu simte o oarecare satisfacție pentru că sunteți atât de departe.
Voi oare vă amintiți?
Întoarceți-vă cu 5 ani în urmă.
Atunci nu mai simțeam nimic
din răutatea lumii în comparație cu
prezentul.
"Copilaria e o floare
RăspundețiȘtergereCe creste in lumea mare
Si e frumoasa ca o zi de maaaaai!
Da!
De copii este iubita
Ca intr-o carte vrajita
Si amintirile ce-au trecut..."
Imi lipsesc zilele in care stateam impreuna. Si imi dadeai lectii de canto. :)) Si cum ma imaginam eu pe scena, in sufrageria ta imensa! :) Iti mai amintesti? :*
Copilaria este suvoiul de apa care izvoraste limpede si curat din adancurile fiintei si la care omenirea alearga fara incetare sa-si potoleasca setea idealurilor sale de dragoste, de bunatate, de frumusete, de perfectiune.
RăspundețiȘtergereCopilaria dureaza toată viata. Ea se întoarce mereu pentru a insufleti sectiuni mari ale vietii de adult. Amintirile ne vor ajuta sa gasim copilaria vie din noi, aceasta lume permanenta, durabila, de neclintit.
Si eu simt un oarecare dor de acele momente din copilarie dar nu pot sa spun ca prezentul nu este o etapa ce-mi place.Stiu ca lucrurile erau diferite atunci pentru ca le si priveam altfel.Imi place sa-mi amintesc de oamenii care au fost in viata mea si lacrimile nu se impotrivesc in schimb , nu vreau sa spun ca am un regret dar privesc cu intristare poate pe cei care nu mai sunt.De ce? Datorita alegerilor noastre.
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru ca ai trecut pe aici si pentru gandurile frumoase:)
RăspundețiȘtergereTe mai astept si iti doresc o zi plina de zambete!
Trecerea la o noua etapa a vietii e uneori destul de grea, mai ales pentru ca oamenii care erau pentru noi devin altii in ochii nostri, si noi in ochii lor. Nu neaparat din cauza alegerilor nu mai sunt...ci pentru ca fiecare isi ia zborul pe un alt fagas.
RăspundețiȘtergereViata noastra incepe in fiecare zi, cu altii sau cu aceiasi. :)
Totul reprezinta o alegere.Nu vreau sa cred ca daca fiecare o ia pe drumul lui nu mai este loc de un gand bun .Eu inteleg argumentele aduse de tine dar in cazul de fata nu viata ne-a despartit ,ci noi ca oameni am plecat.
RăspundețiȘtergere..cu cat cunosc mai bine oamenii, cu atat iubesc mai mult cainii.
RăspundețiȘtergereOamenii vin si pleaca si doar cei care te merita,refuza sa te paraseasca!sunt oameni care oricat de tare ne-au suparat,pur si simplu nu ii putem scoate din inima noastra pentru simplul fapt ca ne-au cucerit-o atat de tare incat le apartine!Si cum se intampla de obicei,nu timpul distruge o relatie,ci oamenii cu mana lor.Din pacate, tot ce e frumos trebuie sa dispara si ei stiu deja asta.
În ceea ce privește timpul , am avut și experiența relațiilor neatinse de el dar am remarcat în altele că joacă un rol foarte important.
RăspundețiȘtergereFiecare om alege cum "să lase " timpul să treaca într-o relație.
Refuz să-mi mai aparțină inima cuiva.Întotdeauna când pleci (indiferent de motive) va rămâne o parte din ea acolo .Sună trist dar aleg să-mi închiriez sufletul celorlalți.Relațiile sunt definite printr-o dăruire reciprocă.
Mulțumesc pentru că m-ai citit!