Nu mă doare nimic anume, şi totuşi mă simt bolnavă.
Gata!
S-a terminat.
Întorc privirea să citesc ultimul tău mesaj și caut în el iubire.Plâng din cauza bolii care îmi pare prea grea pentru trupul meu mic , pentru mintea mea prea încărcată.
Mereu trebuie să trăiesc zbuciumul .Mă cuprinde neliniștea pentru că îți iei rămas bun fără nici macar o clipa de reculegere pentru tot ce ți-am oferit.
În nebunia mea îți adresez întrebări chiar dacă ai plecat și parcă nu te mai văd.Poate sunt lacrimile de vină.
De ce îmi spui toate lucrurile acestea știind că mă doare?De ce mă ameninți cu faptul că niciodată nu voi fi a ta atât timp cât eu am crezut în promisiunea ta , în visul meu ?
De ce niciodata nu am meritat nici măcar puțin respect într-o astfel de situație și ți-ai luat "La revedere!" printr-un mesaj scurt și lipsit de orice fel de considerare pentru tot ce ți-am oferit eu mai frumos și mai bun?
Mă opresc să-mi stăpânesc tremurul.Îmi sterg lacrimile și intreb.
Chiar merit asta?
Chiar merit să-mi închei 2 ani în care tot ceea ce am fost eu , pentru că greșeala mea a fost că am început să trăiesc prin dragostea pe care tu mi-o ofereai , așa?Cu disprețul tău și dorința minții mele ca niciodată să nu fi existat?
De ce respectul tău trebuie mereu limitat de oricare altă situație față de care dacă aș cere o explicație aș fi deplasată?
De ce îmi spui ca eu sunt a ta pentru totdeauna iar azi mă rănești spunându-mi că nu am fost și nici nu voi fi niciodata ?Știai că asta m-ar distruge.
Am fost greșită deseori dar a existat un moment în care am fost capabilă să-ți ofer frumosul meu.Tu nu ții niciodata cont?
De ce trebuie să găsesc mereu justificare pentru tine prin asta ? Dar eu ?
Tu , iubitul sufletului meu .Ți-am spus că tu ești acela și tot ce am încercat să fac a fost să lupt pentru noi iar tu? Tu nu-mi mai oferi nimic.
Trebuie mereu să plâng ca să te am ?
Răspunsul tău a fost:așa nu merge.Trecutul rămâne trecut.
Așa s-a terminat iubirea noastră.
S-a terminat.Asta e la trecut .
Acea capacitate de dăruire este, din păcate, inegal împărțită lui Adam și Evei. Vindecarea ta o să vină, însă până atunci sper să ai parte de răbdare.
RăspundețiȘtergereNU e posibil așa ceva. Adică era ok. Sper să fie bine. Sper că ești bine.
RăspundețiȘtergere