Inimă schimonosită

Îți scriu ca să nu uit că te-am iubit...

Am folosit trecutul , da , însa o fac și acum .Îți scriu pentru acea zi în care am să te privesc și am să știu că ești al meu .
Nu mă refer la ziua în care toată încrederea din lume o voi avea impachetată în sufletul meu pentru tine , nici la aceea în care ai să te abandonezi mie.
Am avut mult timp o inimă bolnava , schimonosita .O inimă cu cicatrici ale trecutului prea greu.
O inimă care suspină în fiecare lună octombrie .Poate că mă judeci in necunoștință , nu îmi spune că așa a trebuit să fie , că totul a fost așa cu un scop .
Am vorbit undeva în istoric despre marile răni care nu dor la început.Ele sunt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă.
Inima mea lăcrimează la fiecare 13 , la fiecare lună plină , la fiecare Te iubesc .Am invățat să am o inima egoistă.Și îmi pare rău ...
Iartă-mă !Știu că poate nu voi avea niciodată un argument care să motiveze faptul că te-am dorit făcând o boală din asta.
Am vrut ca eu să fiu aceea care îți fură primul sărut , prima îmbrățișare.
Dar acum e prea târziu...Rămân doar cu gândul împotriva timpului care ori nu te-a adus mai devreme ori nu a știut să te păstreze pentru mine.
           E o revoltă a sufletului.
La început am părut nepăsătoare , apoi am negat totul .Am ajuns să urăsc trecutul iar azi ...Nu știu care este leacul unei inimi bolnave de tristețe , de dezamăgire.
Azi plâng și îți spun că mi-e greu sa învăț să accept zilnic.Închid bine ușa camerelor cu amintiri.Intenționat încerc sa pierd cheile , să rămână acolo.
Mă întorc și sufletul îmi șoptește certitudinea că niciodata nu mă voi putea desprinde de el , trecutul.
Că viața din mine cere ca zilele din trecut să nu moară.În goana aceasta nebună dintre trecut și timpul ce o să vină, aducând poate soluțiile mult așteptate , am uitat să trăiesc acest timp , ce reprezintă prezentul .

Pentru mine viitorul nu se definește fără trecut.

Ah! E boala ce strigă și-mi intră in sânge.

În ciuda revoltei trăiesc prezentul alături de tine.Dar tu ? Ce îmi conferă siguranța faptului că nu te îneci in mlaștini cu nuferi ?

Mă desprind de tot și privesc frumosul.

 Tu...

Încerc să te învinovățesc în fața sufletului.Știe că am dreptate.Dar alege zilnic să te iubească...

Acum ?Acum invăț mintea să te ierte.

Îi amintesc că te iubește.

''Şi când iubeşti înveţi să ierţi 

şi-atunci când ierţi nimic nu pierzi.''