Jurnal partea a XI-a

Poate ca voi mai scrie mult timp despre tine sau poate aici se termina totul.

Am plecat pentru ca era prea multa durere.

Tot ceea ce asteptam din partea lumii ,mi-ai oferit tu la ultima noastra intalnire.

Nici  nu m-ai lasat cu un ramas bun demn macar de

 clipele frumoase .

Am crezut in despartirea dintre noi si lume ,inconjurati de ceea ce suntem 
sau nu stiu cum sa iti spun...

eram noi.

Un adio in care plecam impreuna cu satisfactia si bucuria in suflet ca am reusit ...

ca am fost unici .

Dar a fost mult prea devreme iar acum mult prea tarziu.

Nu ai mai lasat nimic in mine care sa fie rezervat doar pentru mine.

Ai stapanit tot iar acum nu mai am nimic pentru ca totul erai tu.

Cum sa pasesc acum intr-o lume pe care am cunoscut-o doar cu tine?

Cum o sa mai simt vreodata din nou ceea ce am avut cu tine ?

Si poate acum ma conduce doar furia si suferinta insa simt ca 

nu as vrea nimic altceva  si ca ceea ce as considera infinitul ar fi doar prin tine.

Incerc sa capat sens si sa inteleg viata asa , fara tine.

Am plecat si in naivitatea mea am crezut ca vei lupta acum pentru mine daca tot inainte nu ai facut-o.

Oare am avut ultimul nostru sarut? 

Oare mainile noastre s-au strans pentru ultima oara?

Oare a fost ultima data cand am urmarit lumina din ochii tai ?

Niciun raspuns...

Ma intreb care a fost cea mai frumoasa zi a noastra.

Si imi vin multe momente in care ne-am facut promisiuni , ne-am privit , lucruri ce ar forma un tablou perfect.

Pentru orice om care ar citi asta acum ar spune ca e o prostie.

Te-am intrebat odata de ce iti lasi barba stiind foarte bine ca nu iti place , tu fiind unul dintre cei mai atenti barbati pe care ii cunosc cu privire la genul acesta de lucruri.Atunci mi-ai raspuns spunandu-mi ca ai facut-o mereu pentru ca stiai ca mie imi place.

Cat de naiva am fost vazand in asta atat de mult romantism.

Acum nu mai are niciun sens.

Iti spun ca inca refuz sa cred ca te voi mai vedea doar peste ani , ca vei avea familia ta si ca tot ceea ce am visat noi s-a rezumat doar la atat.

Am vrut sa fie o carte pentru tine.

O carte pe care o voi lasa copiilor nostri in care sa citeasca cat de mult te-am iubit.

Stiu ca poate nu va citi nimeni ceea ce am scris aici.Dar pentru mine 

acesta a fost ultimul capitol al iubirii in doi .

Acum voi ramane doar eu si iubirea.

"Niciodata nu va sti omul asta cat rau mi-a făcut. 

Am ramas cu un dor... 

cum sa-ti explic?... 

nelinistea mea..."

Jurnal partea a X-a (Sa fim buni, sa fim tineri, sa fim adevarati!)

Stii cum e ?

Trebuie sa te bucuri si sa simti adierea vantului, stropii de ploaie  intr-o zi mult prea calduroasa .

Trebuie sa inveti sa privesti si zambetele oamenilor si sa nu vezi doar durerea lor.

Cred ca asa e si in dragoste.

Ma opresc pentru ceva timp.

Ma simt de parca nu as respira si tot ceea ce sunt s-ar concentra asupra ta.

Nu vreau sa uit niciodata sa te privesc in detaliu.

Imi place sa numar clipitul ploapelor tale ,

 sa privesc luminile ce se reflecta in ochii tai .

Imi place sa te privesc atunci cand nu realizezi ca o fac pentru ca atunci mereu te vad de fapt cum esti .

Si fiecare gest de reusita sau declin il surprind in adevaratul sens.

Cum poti descrie clipa aceea in care regasesti emotiile primului sarut chiar si dupa atat de mult timp?

Cand tot mana aceluia iti ofera protectie ,

 cand tot in acele brate te simti ocrotit?

Poate ca nimeni nu ar putea sa se opreasca pentru o eternitate pentru a simti continuu astfel.

Poate ca e bine sa inveti acum ca uneori cel mai bine este sa te opresti din a alerga pentru a forma un castel din caramizi si nu iluzii.Poate ca fiecare din noi ar trebui ca la sfarsitul zilei sa aiba in minte si suflet doar aceste clipe in care

a zambit, a iubit , a simtit.

Uneori poate ca a te opri inseamna sa urci pe o scara a reusitei si nu o coborare vertiginoasa spre abisurile lumii.

„Iubirea, nebunia fiziologiei, nu se poate spune, totală, decât prin muzică,

 fiindcă durerea se exprimă prin ţipete,

 şi muzica e ţipătul perfecţionat.”

Jurnal partea a IX-a

Jurnal partea a IX-a

"Râsul nostru se rostogolea împreuna; parca alergam cu aceiasi pasi, parca saream pe aceleasi pietre, pe drum de munte" 

*

Este inca o zi de sarbatoare.

Pana acum nu m-am oprit niciodata intr-o astfel de zi, sa cercetez fiecare clipa a noastra , sa privesc drumul pasit de noi.

Nu vreau sa scriu din nou despre dimensiunea iubirii mele pentru tine pentru ca azi imi doresc sa-mi amintesc faptul ca ai fost ales de Acela pentru mine.Si ce bucurie mai mare poti avea atunci cand privesti spre acela pe care ti-l doresti toata viata si el coincide cu  Voia Aceluia de sus.

E acea siguranta a sufletului.E acel cadou pe care ti-l doreai cel mai mult si il primesti chiar daca nu il meriti.Cum pot sa aleg cuvinte potrivite pentru a multumi ca te-a lasat langa mine si ca are un scop .Te anunt ca eu cred cu desavarsire ca esti acela care pe acest pamant are responsabilitatea de a ma mangaia , sprijini , iubi , lauda, certa .Ai grija de mine, de sufletul meu si neconditionat vei fi rasplatit prin mine.

Cred ca acum suntem pe acel drum si ca privim spre ceea ce El are pregatit pentru noi.

Am stiut mereu ca lucrurile intre noi nu sunt intamplatoare si in greseala mea te-am iubit de multe ori doar in firea lumii insa acum...simt princiarul plan care defineste iubirea noastra.

**

In marea nenorocire a lumii, noi suntem fericiti.

"Ma aflam pe marile înaltimi, 

pe piscurile celor putini, îndragostita..."

Junal partea a VIII-a

Jurnal partea a VIII-a (Tinereţea noastră amară şi dulce...)

Am pus capat unui sir lung de zile de dor si amaraciune.

Inca nu stiu daca sufletul meu s-a vindecat de boala trecutului tau insa incerc sa nu-l mai iau in seama.

Pe el , trecutul.

*

Poate ca unii ar judeca si ar spune ca sunt prea slaba,pentru ca ar fi trebuit sa raspund cu acea razbunare pe care o considera utila .Dar cum sa te ranesc , ranindu-mi sufletul?Astfel as nega toata dragostea mea pentru tine.

Am spus undeva in istoric ca unele greseli nu le mai poti repara insa cred ca iertarea este o forma de iubire.

Cred in iubirea pe care nu o poti cumpara cu niciuna din bogatiile pamantului , dar o poti avea macar cu un suras.

Acum simt ca din noaptea trecutului, peste care cursese atata pustiu de ani, s-a  desprins vie, ca o raza de lumină, dragostea mea dintai.

**

Doar acum ai simtit pretul meu .

Nu vreau ca toate gandurile mele si visurile de fericire in legatura cu tine sa fie insasi fericirea.Imi doresc ca intr-o zi sa simt din nou acea alinare a sufletului , acea caldura a razei de soare desprinsa din zambetul tau.

Iti pun in maini sufletele noastre,ai grija de ele.

Acum viata din mine iti cere ca zilele trecutului sa moara.

Ar fi o dulce inmormantare ...insa stiu ca nu ai cum sa te desprinzi in bucatele si sa lasi in tine doar ce e bun.Binele si raul coexista , se implinesc.

Acum raman doar mangaieri, sarutari, cuvinte bune şi dulci,

 ca miezul de paine calda..

Sper ca se merita.

"Eu nu ma caiesc,

c-am adunat in suflet si noroi-

dar ma gandesc la tine.

Cu gheare de lumina

o dimineata-ti va ucide-odata visul,

ca sufletul mi-asa curat,

cum gandul tau il vrea,

cum inima iubirii tale-l crede.

Vei plange mult atunci ori vei ierta?

Vei plange mult ori vei zambi

de razele acelei dimineti,

in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:

Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?”

Jurnal partea a VII-a