Uneori, e nevoie să ne mai frângem și inimile

Îmi doresc să reușesc ca prin fiecare suflu să pot arunca parte din cuvintele care îmi mănâncă ființa.
E o cruzime să te joci cu inima unei femei,cu inima mea.
Trebuie să ajungi la un moment dat să te împaci cu tot ce ţi-a fost dat.Să accept că trecutul este o hrană a prezentului.
Am fost înşelată, judecată, tatuată, dar sunt în picioare şi nu mă dau bătută.
Dumnezeu nu-ţi trânteşte niciodată o uşă în nas fără să-ţi deschidă o fereastră.
Caut fereastră , accept și aleg să văd în ea soluția, însă nu batjocorii sufletul meu.
Nu mai folosi corpul sau emoţiile altcuiva pe post de substitut al propriilor tale dorinţe neîmplinite.
Rezolvă-ţi acum problemele, pentru că altfel vei avea de înfruntat consecinţele lor mai târziu, când vei strica din nou totul.
Nu trebuie niciodată să îți dai îngăduinţa s-o tot repeţi.Trebuie să te mobilizezi să rămâi puternic.

E mai bine să-ţi urmezi propriul destin imperfect decât să trăieşti o imitaţie perfectă a vieţii altcuiva.

Tu trebuie să înveţi cum să-ţi alegi gândurile, la fel cum îţi alegi hainele cu care te îmbraci în fiecare zi... 

Dacă vrei aşa de tare să-ţi controlezi viaţa, lucrează asupra minţii tale.

Te-am ales și te-am văzut perfect în toate.Nu am așteptat vreo schimbare din partea ta pentru iubirea ce ți-o port.

Aleg mereu să-mi frâng inima și să raționez în iubire cum faci tu.

Urăsc războiul ăsta.Nu-l aleg și totuși trebuie să fiu zilnic pregătită în prima linie.

Când se va termina totul?