"Be weird.Be random.Be who you are.Because you never know who would love the person you hide."

marți, 25 iunie 2013

Jurnal partea a VIII-a (Tinereţea noastră amară şi dulce...)

Am pus capat unui sir lung de zile de dor si amaraciune.
Inca nu stiu daca sufletul meu s-a vindecat de boala trecutului tau insa incerc sa nu-l mai iau in seama.
Pe el , trecutul.

*
Poate ca unii ar judeca si ar spune ca sunt prea slaba,pentru ca ar fi trebuit sa raspund cu acea razbunare pe care o considera utila .Dar cum sa te ranesc , ranindu-mi sufletul?Astfel as nega toata dragostea mea pentru tine.
Am spus undeva in istoric ca unele greseli nu le mai poti repara insa cred ca iertarea este o forma de iubire.
Cred in iubirea pe care nu o poti cumpara cu niciuna din bogatiile pamantului , dar o poti avea macar cu un suras.

Acum simt ca din noaptea trecutului, peste care cursese atata pustiu de ani, s-a  desprins vie, ca o raza de lumină, dragostea mea dintai.


**
Doar acum ai simtit pretul meu .
Nu vreau ca toate gandurile mele si visurile de fericire in legatura cu tine sa fie insasi fericirea.Imi doresc ca intr-o zi sa simt din nou acea alinare a sufletului , acea caldura a razei de soare desprinsa din zambetul tau.
Iti pun in maini sufletele noastre,ai grija de ele.


Acum viata din mine iti cere ca zilele trecutului sa moara.
Ar fi o dulce inmormantare ...insa stiu ca nu ai cum sa te desprinzi in bucatele si sa lasi in tine doar ce e bun.Binele si raul coexista , se implinesc.

Acum raman doar mangaieri, sarutari, cuvinte bune şi dulci,
 ca miezul de paine calda..
Sper ca se merita.









"Eu nu ma caiesc,
c-am adunat in suflet si noroi-
dar ma gandesc la tine.
Cu gheare de lumina
o dimineata-ti va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa curat,
cum gandul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plange mult atunci ori vei ierta?
Vei plange mult ori vei zambi
de razele acelei dimineti,
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:

Nu stii, ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?”



joi, 20 iunie 2013

Jurnal partea a VII-a

“Întoarce-te mereu în centrul inimii tale, acolo sigur vei găsi, de fiecare dată, pacea“.

Prostii.Incep sa regret ca uneori mai cred si cuvintele unor oameni.
Daca ma gandesc bine nu gasesc cuvinte potrivite pentru a descrie actul in sine de minciuna.Cum definesti o persoana care profita de increderea pe care o ai  iar ea te construieste din falsuri.
M-am intors in centrul inimii mele pentru a mai cauta firmituri de adevar in toate minciunile tale.Si gasesc
 doar consum , consum , consum.
Un om ,un consumator .Nu stiu daca intelegi .
Mi-ai vorbit candva de un rezervor afectiv.
Ai golit rezervorul prea multor oameni prin decaderile tale .
Ai sters inocenta iubirii.

Am gasit mirajul dupa care am alergat, un castelul fermecat pe care l-am cautat.
Era din carti de joc...
Un fals.
Am crezut ca e frumosul acela pur cand de fapt tot ce trebuia sa vad in tine era un profesor al vietii.
Aceasta este lectia ta :
m-ai invatat sa ma insel pe mine cu mine.








Promisiuni de nisip, atat ai construit.




duminică, 16 iunie 2013

Junal partea a VI-a

"Era în mine o chinuitoare nevoie de orizont noucuratde o înţelegere 
limpede a lucrurilor."

Am ales un nou drum , in care pe alocuri esti si tu.Minciuna.Mereu esti si tu .
Dar m-am ambalat atat de frumos in ceea ce poate toti doresc sa vada in mine.Un om rational , optimist si dornic de a lupta pentru tot ceea ce rezerva viata.
Uite ce e : nu exista verticalitate in lipsa ta.Daca acum ceva timp tu defineai iluzia mea , astazi nici macar atat nu mai am .

Vorbesc de tine , iubitul sufletului meu .Ma intreb ce spirit hilar poate ascunde fiinta mea , cum vorbesc despre iubire intr-un mod poetic , cum cred cu desavarsire in romantism , in iubiri unice si totusi tai toate trairile noastre prin durere , pacat , minciuna .
Iti permit sa iti spun ca in ciuda iubirii  tale sunt greseli pe care nu le poti repera iar tu nu stiu de ce dar intr-un mod ironic parca esti definit de ele.
Ma intrebi de ce nu ma intorc , de ce nu uit sau macar de ce nu incerc.
Nu pot continua un inexistent.Revolta.Esti totul.
Aleg sa resimt dorul pentru ca numai el poate masura intensitatea si adancimea dragostei.
Mi-e dor de tot .Nici nu stii ce greu este sa redai culorile , vibratiile aerului , sunetul unei clipe doar a pentru a simti iar implinire.
Unde am gresit?Am ajuns sa traiesc prin dragostea ta de om iar atunci cand ai disparut , se pare ca ai lasat in jurul tau doar moartea.
M-am restras .Sunt singura si astept sa te simt din nou .
Deocamdata nu iubesc...decat iubirea.












"Nu, n-am nevoie de scuze. 
Mi-era dor de iubire... 
Un dor vechi şi cumplit."















miercuri, 12 iunie 2013

Jurnal partea a V-a

Si am stiut atunci ca intre noi este o traire pe care nu o mai simtisem niciodata.Un unic in adevaratul sens al cuvantului dar nu cumva intr-un anumit moment ne-a ajuns oboseala fericirii?

M-am gandit ca alesii dragostei absoulte sunt exceptii tot atat de rare ca si geniile.
Am fost un val al vietii , cand zdrobit de stanci cand simtind lin caldura nisipului de la mal.
Insa unele intamplari marunte din viata noastra, in loc sa ni se stearga din minte indata dupa savarsirea lor, printr-un inexplicabil joc al functiei perceptive, ne raman fixate in memorie, uneori cu o lumina si limpezime atat de neasteptate in ceea ce priveste detaliile, incat depasesc adesea evenimentele capitale care ne angajează soarta.

Asa am cunoscut dezamagirea pentru ca te anunt ca nicio femeie nu seamana cu alta iar ea simte dincolo de simturi.
Am ales ca nici cuptorul dar nici lacrima sa nu inmoaie inima mea pentru ca in ratiunea mea nu am gasit argumente pentru tradarea iubirii .

Asa ca am ales sa rationez in iubirea mea.
Am inteles ca iubirea dintre doua fiinte nu e egala, balanta atarna cand intr-o parte, cand intr-alta dupa imponderabile de care rar ne dam seama.
Am simtit o nevoie imperioasa de a fi sincera pana la cruzime cu tot ceea ce sunt eu .Mi-am construit fericirea pe o iluzie. 








"Nu pot uita visul pe care l-am trăit împreună.