Fericire

Am citit astăzi despre fericire și tristețe.

Ca stare de spirit cu toții știm să definim în schimb ceea ce m-am întrebat este ceea ce aleg mereu între cele două.

*

Uneori viața ne surprinde cu fel de fel de evenimente care poate nu aduc doar zâmbete pe chipurile noastre ci răni adânci în suflet.

**

Ce aleg atunci când simt că totul este împotriva mea,că totul este lipsit de sens ,că nu merit poate ceea ce se întamplă.Dar oare ce merit?

***

Îmi consum energia gândindu-mă cum aș vrea să fie.Ceea ce eu îmi doresc nu coincide mereu cu ceea ce trebuie să fie iar atunci cad în ceea ce spunem noi starea de tristețe.Aleg să mă deprim și să nu lupt să fiu fericită.De fapt,așa este.Pentru a simți fericire trebuie să lupți chiar și în lucrurile mărunte.

Ne facem comozi în problemele noastre și apoi vorbim despre suferința.Dăm proporții extraordinare dezamăgirilor noastre uitând că leucemia sau cancerul nu te împiedică să zâmbești sau să simți altfel aerul proaspăt de primăvară.

Ne este frică de moarte și cu toate acestea alegem să alergăm sprea ea fără să ținem cont ca ea vine chiar dacă mergem la pas normal.

Nu ne bucurăm de copacii înfloriți ,de iarba proaspătă ,de o zi în care plouă sau e soare,lăsăm asta bătrânilor pentru că ei sunt mai conștienți că aceea poate fi ultima zi.

****

Vreau să mă îndrăgostesc de toate acestea și să simt iubire pentru ele ca pentru iubitul meu.

Aleg fericirea chiar și în bezna prăpastiei.

Iubire pentru tine.

"Ce importanta are sub ce nume apare iubirea?"

Au fost clipe , s-au legat si au format momente iar azi te privesc si ochii imi lacrimeaza pentru ca te vad atat de frumos , atat de bun , copil , sensibil , vertical .Nu e tristete pentru ca te-am gasit pe tine intr-o lume atat de dezordonata.

Chipul tau contureaza nu stiu ce vis , pentru ca uneori nu-mi pot imagina ceva mai frumos iar glasul tau..picteaza atent sufletul meu , in culori ce nu le-am mai cunoscut.

Simt iubire pentru tot ce defineste fiinta ta .

Tu nu auzi.

"Tu stii cum suna plânsul atunci când nu-l asculta decât lucrurile din casa, peretii?"

Și pleci .Nu te uiți în urma ta...

Lași acum o durere , un chin , o amărăciune.

Mai demult era doar iubire , poate slăbiciune.

O slăbiciune a sufletului , o revoltă neînțeleasă 

Ce dor de o  mângâiere atent aleasă.

Cu-n fir de sânge alegi să pleci 

Să îmi lipsești ... cu totul. 

Cu gândul și cu trupul, 

Cu al tău suflu.

Să lași în mine chinul.

Disprețul.

Conștiința că n-auzi a mea strigare... 

Mă doare! 

De VOI ,nu știu dacă mai simt lipsă

Am coborât scările și doar privind necunoscuții din juru-mi , mi-am amintit de voi.Voi ,cărora v-am promis în urma jurămintelor o prietenie veșnică ce va fi dezlegată doar de sfârșitul trupurilor noatre.

Nu a fost așa.
Am clădit speranțe iluzorii despre ceva care din nou este iluzoriu.

Am crezut în poveștile din literatură în care distanțele, anii,schimbările ce interveneau , nu afectau poziția noastră unul față de celălalt.

Astăzi aleg să scriu despre voi,cei cărora în adolescența mea v-am oferit timpul meu,visul meu,durerea mea .

În ciuda faptului că nu am plecat de prea mult timp din locul în care am legat totul ,ruptura s-a provocat.

Nu mă judec după conceptul "într-o prietenie efortul vine din ambele părți "căci vă spun că nu a fost niciun efort între noi și de aceea nu a trebuit să aștept vreo venire.

Parcă ai uitat de toate cuvintele rostite I,la fel si serile in care stăteam indiferent de condiții pe scările de pe faleză D.
Așa cum ți-am înaintat regret în fața dezamăgirilor cu care viața te-a surprins A.

Îmi amintesc de acel trup mic ce în ciuda inocenței vârstei declanșa războaie printr-un simplu cuvânt.

Ți-am uitat timbrul din timpul refrenului "Copiliță fără minte".

Mi-e dor de dezbaterile din seara când încercam să-ți explicăm că toți cunoaștem ce înseamna vârful muntelui dar si adâncul prăpastiei și tot ceea ce trebuie să faci este să privești în sus,pentru că de acolo mereu vine lumina.Îmi alegeam atent cuvintele astfel să te fac să înțelegi câ dragostea de tată nu o vei găsi niciodată in brațele unui băiat oarecare.

Mi-e dor de cântecele tale ,mi-e dor de determinarea ta M.

V-ați legat de sufletul meu,ați  fost martori și totuși...acum vă simt atât de departe.

Mi-e dor de voi toți, însă nu știu de ce sufletul meu simte o oarecare satisfacție pentru că sunteți atât de departe.

Voi oare vă amintiți?

Întoarceți-vă cu 5 ani în urmă.

Atunci nu mai simțeam nimic

 din răutatea lumii în comparație cu

 prezentul.