"...tii minte, tot asa ploua cand ne-am sarutat prima data."

Întrebări

Iertare inseamna uitare.

Imi e greu sa trec peste tot ceea ce pentru tine uneori pare atat de neimportant.Stau si ma intreb daca am iertat vreodata ce a fost, daca nu cumva doar am uitat pret de cateva clipe iar apoi m-am intors de unde am plecat.

**

Ma intrebi de ce insist atat.Nu stiu sa-ti dau un raspuns.Uneori am impresia ca asa pot trece , alte ori cand te vad atat de indiferent fata ea tind sa ma gandesc ca de fapt nici nu ti-a pasat de iubirea ce ti-o purtam.

Mi-e greu sa iti explic in cuvinte asternute pe hartie cat de vulnerabila ma simt atunci cand ma privesti in ochi si pentru cateva secunde ma simt pierduta si atat de legata de tine.Ma simt pierduta de lumea asta si parca ma ingropi in fantasticul tau .

**

Unii spun " iert dar nu uit".Eu nu pot sa trec prin lumea asta asa , agatandu-ma mereu in prezentul meu de trecut.Nu stiu daca te-am iertat , daca am iertat .

Vreau sa uit.Acum le simt mai vii ca niciodata.

Uneori ,îmi amintesc și de tine.

Un nou drum

Binecuvantarea

Am ales un alt drum.Este unul nou pe care nu-l cunosc .Mi-a fost greu sa ma desprind de tot ceea ce inseamna "acasa" .Am plecat cum o tristete in inima pe care nu am putut-o ascunde pentru ca nu puteam avea un zambet pe fata.Nu m-am gandit ca asa trebuie sa pleci "in viata" .Nu m-am gandit niciodata la clipa reala in care voi spune "Voi ramaneti aici!".Mereu parca am privit cu entuziasm acele momente si in acel crampei de fantezie pe care l-am creat, am uitat sa experimentez si durerea despartirii.

A inceput absurd ca si cum as fi plecat in tabara .Mi-am pus bagajele care erau mai multe ca deobicei in masina si m-am dus in casa sa ne mai spunem cateva cuvinte.Am avut lacrimi pe obraz atunci cand am fost prinsa de maini de catre parintii mei si au rostit o rugaciune de multumire pentru ceea ce am fost si sunt pentru ei.Am vazut si lacrimi in ochii lor..Ne-am spus la sfarsit"ne vedem cu bine".

Inca am un nod in gat cand ma gandesc ca am lasat totul in urma mea si acum...acum sunt pe un drum necunoscut , singura , sunt privita cu grija pentru nu a cadea de tot. 

Mi-e dor.

"Giulia: Nu ti se pare trista viata, Mirona? Absurda?

Mirona: Trista? Da, Giulia. Absurda nu. Mi se pare ca asist la mai multe piese de teatru care se joaca în acelasi timp, ca decorurile se schimba deodata si încerc sa prind câte ceva din fiecare."